Alegerea zonei de cățărare și pregătirea pentru amenajare

Traseele pe care vrei să le amenajezi se pot afla fie pe o faleză pe care există deja alte trasee, fie într-o zonă complet nouă, iar cele două situații necesită abordări diferite.

Zonă de cățărare existentă

În cazul în care pe faleza respectivă mai există și alte trasee, trebuie să te asiguri că traseul pe care vrei să-l echipezi are punctele de asigurare dispuse pe o linie distinctă, care nu creează confuzii, păstrează o distanță rezonabilă față de traseele existente și nu le intersectează.

De asemenea, trebuie să fii absolut sigur că linia respectivă nu a fost lăsată neechipată în mod intenționat pentru că poate fi asigurată cu protecții mobile sau pentru că în zona aceea a falezei există plante protejate, cuiburi de păsări etc. Astfel de linii nu se vor echipa pentru escalada sportivă!

Faleză nouă cu potențial pentru trasee de escaladă

Dacă ai descoperit o faleză nouă, în prima fază trebuie să evaluezi cât mai obiectiv importanța zonei. Este inutil să te angajezi în amenajarea unei faleze dacă aceasta nu va fi vizitată din cauza unui număr prea mic de trasee, a înălțimii prea mici, a calității slabe a stâncii, a accesului prea lung sau prea dificil sau chiar din cauza lipsei de confort în zona de la baza stâncii (pantă mare, bolovani, vegetație, etc.). Dacă traseele nu vor fi urcate frecvent, ele se vor degrada în timp (prize murdare, licheni, vegetație, rocă friabilă, etc.), ceea ce va scădea și mai mult interesul pentru zona respectivă.

Pe de altă parte, trebuie să iei în considerare ce se va întâmpla dacă zona va deveni populară: urmele pe care le va lăsa circulația pe potecile de acces la faleză, în zona de la baza stâncii sau la topurile traseelor și degradarea care se va produce în posibilele locuri de parcare sau de campare și efectele asupra eventualelor plante rare sau asupra păsărilor care au cuiburi pe stânci.

Dacă vei ajunge la concluzia că noua faleză oferă linii de calitate, care vor reprezenta o atracție reală pentru cățărători, iar efectele asupra mediului pe care le-ar putea avea echiparea traseelor sunt acceptabile, înainte de a începe acțiunea de amenajare trebuie să obții acordul eventualilor proprietari sau custozi (de exemplu, proprietarul terenului, administrația parcului național în care se află faleza sau proprietarul terenului pe care l-ar putea traversa traseul de acces la noua zonă de cățărare). Asemenea probleme de acces se pot rezolva de multe ori prin discuții cu proprietarii sau cu autoritățile care se ocupă de administrarea zonei (eventual pe baza unui proiect de amenajare bine fundamentat).

Organizarea unei faleze noi

Înainte de a începe amenajarea, trebuie să analizezi întregul potențial al falezei, identificând (pe cât posibil...) toate liniile logice de cățărare și luând în considerare evitarea interferențelor dintre ele și limitarea efectelor lor asupra mediului. Totuși, uneori, vegetația, pământul și bolovanii instabili sau zonele friabile de pe stâncă împiedică reperarea liniilor traseelor, ceea ce poate face necesară o curățare grosieră prealabilă a falezei. În acest scop, dacă intuiția îți spune că merită osteneala, trebuie să amenajezi o cale de acces spre zona superioară a stâncii, să montezi corzi fixe pentru accesul la zonele de lucru și "să scoți la lumină" posibilele trasee.

Liniile traseelor

Amenajarea traseelor este înainte de toate un proces creativ! Pentru a defini liniile pe care urmează să montezi protecții permanente, trebuie să-ți folosești din plin inteligența, bunul simț, experiența, intuiția și imaginația, astfel încât traseele respective să fie cât mai frumoase și mai interesante din punct de vedere tehnic.

Ferește-te de tentația de a face trasee "la număr". Echipează un traseu pentru că linia lui te atrage și te incită, nu doar pentru că pe linia respectivă este (totuși...) posibilă cățărarea!

Pe liniile pe care te hotărăști să le echipezi, este necesar să faci o curățare mai amănunțită a posibilelor prize de tot ce ar putea să le ascundă (pământ, vegetație, licheni etc.), apoi trebuie să încerci urcarea traseelor cu asigurare de sus, pentru a afla dacă ascensiunea pe linia respectivă este într-adevăr posibilă, pentru a identifica prizele disponibile și diferitele variante ale liniilor alese și pentru estimarea pozițiilor asigurărilor necesare, în scopul corelării cu traseele învecinate.

Uneori, dificultatea traseului poate depăși nivelul tău actual în cățărare. În acest caz, înainte de a echipa o variantă care trece în zig-zag printre dificultățile care te depășesc, este indicat să ceri sfatul unui cățărător de nivel mai înalt, care ar putea găsi soluții acolo unde pentru tine cățărarea pare imposibilă. Rezultatul ar putea fi un traseu frumos, care va ridica valoarea zonei și care ar putea deveni următorul tău proiect în drumul spre nivelul maxim. De asemenea, ai putea renunța pentru moment la echiparea liniei respective (poate că încă nu a venit timpul ei...).

În faza de identificare a traseelor, vei determina și liniile care pot fi asigurate cu protecții mobile, care de regulă, se desfășoară de-a lungul unor sisteme de fisuri care permit montarea acestor protecții. Aceste linii trebuie să fie lăsate în starea lor naturală, spre folosul cățărătorilor care preferă această disciplină. Dacă priceperea ta în evaluarea posibilităților de asigurare "curate" este limitată, discută acest aspect cu un cățărător care are experiență în cățărarea tradițională, care s-ar putea să descopere un șir de asigurări foarte bune acolo unde tu vezi doar stâncă goală.

Atunci când stabilești ce trasee vei amenaja pe noua faleză, trebuie să fii conștient că unele linii se pretează mai bine unui stil de cățărare decât altuia, iar alegerea de a monta sau nu ancore permanente trebuie să fie făcută pentru fiecare traseu în parte, nu "la grămadă" pentru întreaga zonă.

Prin urmare, nu poți să consideri că o anumită faleză este exclusiv "de sport" sau "de trad". Traseele adecvate celor două stiluri pot să coexiste pe același perete!

Ca exemplu, pe faleza de la sectorul II de la Shirokovo (Bulgaria), alături de cele 13 trasee de sport pe care le-am echipat cu ancore chimice sunt și 12 trasee "de trad" cărora le-am montat doar topuri pentru coborâre și care au fost deja urcate cu asigurări cu protecții mobile. Aceeași abordare am avut-o și pe falezele Milkovata I și Sredna Kula (ambele în Bulgaria) sau în Cheile Folea din județul Vâlcea.

Două trasee de escaladă (cele desenate cu roșu) echipate pe fețe compacte,
alături de două trasee de cățărare tradițională (cu galben) care care se desfașoară de-a lungul unor fisuri evidente.
Traseele se află în zona centrală a sectorului II de la Shirokovo, Bulgaria.

Montarea corzilor de lucru

Pentru a realiza curățarea minuțioasă a liniilor care se amenajează, analiza amănunțită a pozițiilor punctelor de asigurare și montarea corectă a acestora, de cele mai multe ori, traseele de escaladă sportivă se echipează folosind accesul cu corzi fixe.

În general, când cineva echipează "de jos în sus" un traseu de escaladă sportivă, aceasta nu se datorează dorinței de a respecta constrângerile unui anumit stil, ci mai curând dificultății accesului deasupra falezei sau caracterului surplombant al liniei respective. Pur și simplu, aceasta este metoda cea mai facilă pentru situația respectivă!

Rezolvarea accesului deasupra falezei

Pentru a ajunge deasupra falezei în vederea montării corzilor de lucru, se caută căi ușoare de acces (poteci, brâne, etc.), se urcă un traseu existent sau se recurge la o ascensiune „ground up” folosind asigurări mobile și/sau pitoane (și eventual mijloace artificiale de înaintare - scopul este doar să ajungi sus!) pe o linie mai ușoară, care permite traversarea sau pendularea către traseele pe care vrei să le echipezi.

Dacă imediat deasupra peretelui există o pantă cu iarbă, împădurită sau stâncoasă, este necesar ca accesul inițial să fie amenajat pe deasupra acesteia, pentru curățarea ei de eventualii bolovani instabili, pietre, crengi uscate etc. care ar putea cădea pe trasee sau în zona de la baza lor.

Uneori, în porțiunea superioară a falezei pot apărea probleme de orientare, ceea ce face necesară stabilirea în prealabil a unor repere la sol (coordonatele GPS ale acestora marcate pe harta de pe telefon îți pot fi de mare folos) sau dirijarea spre zona de deasupra traseului de către echipa de la sol a celor care montează corzile.

Pentru amenajarea accesului, trebuie luate următoarele măsuri de siguranță:

• Înainte de accesul în zona superioară a falezei, trebuie oprită circulația în întregul sector aflat sub zona de lucru, pentru a preveni accidentarea celor de la sol din cauza eventualelor căderi de pietre. Perimetrul respectiv trebuie să fie marcat vizibil și va fi păzit de membrii echipei, care vor restricționa accesul în zonă până la înlăturarea situației periculoase (încheierea fazelor de acces inițial, de curățare a zonei superioare și a traseelor).
  
  În această fază, este absolut necesar să se stabilească o metodă de comunicare între echipa de la sol și cea de deasupra falezei (comunicare verbală directă sau prin stații radio, cod de semnale acustice etc.
• Dacă pe traseul spre zona superioară a falezei există pasaje expuse sau periculoase, amenajarea accesului se va face obligatoriu de către o echipă de cățărători, care se vor asigura reciproc (cap/secund).
• În cazul în care accesul deasupra falezei se realizează prin traversarea unei zone expuse, este indicat să se monteze o balustradă de coardă cu asigurări intermediare (protecții naturale sau mobile, eventual pitoane sau chiar și spituri provizorii). Balustrada va fi folosită și pentru retragerea în cazul întreruperii operațiunii de curățare sau pentru accesul ulterior în zonă, în scopul demontării corzilor fixe folosite pentru amenajare.

Ancora pentru legarea corzilor de lucru

După amenajarea accesului și verificarea și curățarea zonei aflate deasupra falezei, urmează construirea unui amaraj "de lucru", care va fi folosit pentru montarea corzilor fixe necesare pentru curățarea falezei, identificarea liniei traseului și montarea ancorelor și a topului permanent.

În mod ideal, punctul de amaraj al corzilor de lucru va coincide cu topul permanent al traseului, dar de cele mai multe ori, în această fază nu prea avem o imagine clară asupra liniei traseului, asupra posibilităților reale de escaladă sau asupra poziției în care trebuie montat topul. Din această cauză, amarajul de lucru va fi considerat ca fiind provizoriu (urmând să fie demontat după fixarea topului permanent), motiv pentru care vom încerca să evităm deteriorarea stâncii, folosind pe cât posibil protecții naturale sau protecții mobile. Astfel, pentru legarea corzilor fixe, se vor folosi fie ancore naturale (copaci, formațiuni stâncoase etc.), fie ancore construite din cel puțin trei asigurări mobile egalizate (sau chiar din pitoane, dar acestea trebuie să fie bătute și scoase cu precauție la final, pentru a se evita spargerea fisurilor).

Dacă nu există altă soluție, se pot amenaja topuri provizorii cu două ancore mecanice, care apoi pot fi păstrate pentru o eventuală intervenție ulterioară (reparații, curățare, reechipare etc.) sau vor fi eliminate. Găurile pentru acestea trebuie să fie mai adânci decât lungimea tijelor, astfel ca la final, când ancorele respective nu mai sunt necesare, tijele să poată fi bătute complet, iar găurile să poată fi astupate cu rășină.

Ancora pentru legarea corzilor de lucru construită astfel va respecta aceleași principii ca ancorele de regrupare:

• Rezistență - protecțiile (naturale, mobile sau fixe) din componența topului trebuie să fie solide.
• Redundanță - minimum doua spituri sau trei protecții mobile (sau pitoane) legate între ele cu materiale rezistente și în număr mai mare decât strictul necesar (redundanță sistemică).
• Distribuirea încărcărilor în mod cât mai egal între protecțiile din componența ancorei.
• Protecțiile vor avea rezistența maximă pe direcția de încărcare.
• Cedarea unei protecții trebuie să nu producă deplasarea punctului de legare a corzilor.

Montarea unui amaraj "de lucru" pentru curățarea unui traseu.
Poziția acestuia a fost aleasă sub marginea falezei, pentru a evita frecarea corzii de stâncă și a coincis cu poziția finală a topului traseului

Curățarea traseului

Falezele în care curățarea traseelor să nu fie necesară sunt extrem de rare, iar aceasta este de obicei partea cea mai dificilă a amenajării, care necesită cel mai mult timp și cel mai mare efort fizic. De asemenea, cea mai mare parte a impactului asupra mediului pe care îl are echiparea unui traseu are loc în această fază. Totuși, curățarea este o etapă foarte necesară și importantă în amenajare, prin care se asigură următoarele condiții:

• Siguranța - trebuie îndepărtate toate pietrele care s-ar putea desprinde și a căror cădere ar putea accidenta cățărătorii din traseu sau persoanele aflate la baza falezei, pământul și vegetația de pe linia traseului, trunchiuri uscate de copaci etc.
• Confortul - un traseu murdar, cu prize prăfuite sau fragile și cu fisurile pline cu pământ sau în care papucii de cățărare (cu cel mai aderent cauciuc din lume...) alunecă pe lichenii de pe stâncă nu va atrage pe nimeni. Un asemenea traseu nu va fi urcat prea frecvent și cu timpul, va ajunge în paragină sau nu va mai putea fi parcurs deloc din cauza ruperii unor prize esențiale.

La început, este necesară o curățare grosieră a falezei, pentru îndepărtarea elementelor periculoase: pietrele instabile (care se mișcă) sau cele a căror stabilitate este îndoielnică (cele care lovite cu palma sau cu ciocanul sună “a gol” sau înfundat), bolovanii mari sau plăcile desprinse, copaci uscați rămași pe perete etc.

O atenție deosebită trebuie acordată prizelor "șubrede", a căror rupere ulterioară ar putea schimba linia sau dificultatea traseului sau posibilitățile de asigurare a spiturilor. Dacă suntem absolut siguri că se vor rupe ușor (de exemplu, un colț de stâncă a cărui bază este fisurată), acestea vor fi înlăturate, chiar dacă este vorba despre „priza-fragilă-fără-de-care-nu-se-mai-poate-urca-traseul”.

Confruntați cu asemenea situații, unii amenajatori recurg la "consolidarea" cu rășină a prizelor respective, dar personal, consider că o asemenea intervenție asupra stâncii este inacceptabilă.

Pe parcursul coborârilor următoare, se curăță pământul și vegetația de pe traseu folosind unelte ascuțite, având grijă să îndepărtezi cât mai mult pământ și rădăcini de pe praguri, din fisuri și din alveole (în caz contrar, vegetația va crește la loc), apoi se curăță zona respectivă cu peria. Pentru curățarea stâncii pe suprafețe mari, poți începe lucrul cu o perie mare sau cu o mătură, după care vei curăța prizele mici, alveolele și locurile înguste cu o periuță de dinți. Lichenii de pe stâncă se pot îndepărta cu perii aspre din plastic (nu se folosesc perii din sârmă, care lustruiesc stânca!).

Curățarea trebuie să fie făcută pe o lățime cât mai mare de-a lungul liniei traseului, nu doar pe prizele pe care le-ai identificat, care astfel ar deveni prea vizibile (trebuie să te gândești și la cei care vor să urce “la vedere”).

Câțiva membri ai Clubului Alpin Roman - București în timpul curățării vegetației și a pământului de pe o față de stâncă de la Koshov, în Bulgaria
Ulterior, în această zonă am echipat patru trasee de escaladă.

Pentru curățarea stâncii, se poate folosi și o suflantă cu acumulatori, al cărei jet puternic de aer este foarte eficient pentru îndepărtarea prafului și pământului din alveole și fisuri și a prafului rezultat la găurire.

În fotografia alăturată este suflanta mea Ryobi, care este mică și ușoară, dar destul de puternică, iar acumulatorii ei sunt compatibili și cu mașina de găurit. (Cana se află în poză ca reper de mărime).

O altă operațiune necesară este amenajarea zonei de la baza traseului, din care (pe cât posibil) vor fi îndepărtate obstacolele (bolovani, crengi uscate, vegetație etc.) astfel încât o cădere survenită înainte de prima asigurare să nu fie periculoasă.

Curățarea terenului de la baza traseului se va dovedi benefică și pentru cel care-l asigură pe cățărător, căruia îi va oferi posibilitatea de a se concentra exclusiv asupra urmăririi mișcărilor acestuia și asupra manevrelor de coardă. În cazul în care terenul de la baza traseului este în pantă sau prezintă obstacole, se va lua în calcul montarea de puncte de asigurare pentru cel care filează coarda.

Măsuri de siguranță la curățarea traseelor

• Dacă membrii echipei coboară concomitent în rapel pe linii paralele, aceștia trebuie să rămână permanent la același nivel, pentru a evita accidentarea celui aflat mai jos de eventualele pietre dislocate de cel aflat deasupra.
• În cazul în care corzile de rapel se pot freca de muchii ascuțite, porțiunile respective se vor proteja cu manșoane (protecții de coardă). Dacă este nevoie, se poate recurge la fracționarea rapelului, prin montarea de ancore intermediare. În acest caz, coarda care vine de sus va avea o buclă de lungime suficientă pentru a nu împiedica manevrarea ei în timpul rapelului și pentru a permite transferul pe următoarea coardă de rapel.
• Pentru evitarea deteriorării corzilor de rapel din cauza căderilor de pietre, acestea vor fi pliate (cu un nod de siguranță la capăt!) într-un rucsac sau într-un sac „banană” atârnat de ham, de unde vor fi desfășurate pe măsură ce se coboară.
• În timpul operațiunilor de curățare grosieră (inițială), coborârea în rapel se va continua numai dacă zona care se depășește a fost verificată și curățată (nu se va coborî dedesubtul unei zone care nu a fost încă verificată și degajată de elementele instabile). Astfel, dacă din varii motive (ploaie, întuneric, etc.) operațiunea de curățare trebuie întreruptă și dacă roca din zonă este friabilă, este de preferat ca echipa să se retragă pe sus, pe traseul folosit pentru acces, pentru a evita coborârea peste porțiunea care nu a fost curățată încă, din care s-ar putea disloca pietre.
• Pentru dislocarea bolovanilor instabili (folosind un levier sau o rangă) te vei plasa întotdeauna deasupra acestora și te vei asigura că zona de la baza falezei este liberă.
• În timpul lucrului se recomandă folosirea a două corzi: o coardă statică de 10-10,5 mm diametru pentru lucru și o coardă dinamică pentru asigurarea prin intermediul unui dispozitiv adecvat (Petzl ASAP, CAMP Lift etc.). La capetele corzilor se vor face obligatoriu noduri de siguranță!
• Toate sculele folosite vor fi asigurate cu cordelină sau cu lonje speciale pentru a preveni scăparea lor.
• Folosirea căștii de protecție este obligatorie, iar dacă este nevoie, se vor folosi mănuși, ochelari de protecție și măști anti-praf.

Echipamentul necesar pentru pregătirea zonei

1) Echipament individual

• Ham pentru cățărare sau ham pentru alpinism industrial (de preferat, pentru că acesta este conceput pentru confort în timpul unei atârnări prelungite)
• Scaun de lucru pentru alpinism industrial (recomandat mai ales în cazul traseelor care necesită lucrul îndelungat în coardă)
• Cască de protecție, mănuși, ochelari de protecție și eventual o mască anti-praf
• Papuci de cățărare pentru încercarea pasajelor de escaladă din traseu
• Coardă statică de lucru de 10-10,5 mm și o coardă dinamică de siguranță (în cazul cedării ancorei sau a corzii de lucru, coarda de siguranță va fi cea care oprește căderea, iar eu consider că este mai bine ca aceasta să fie dinamică, pentru amortizarea mai eficientă a șocului).
• Dispozitive pentru urcarea și coborârea pe coarda de lucru (statică). În funcție de condițiile de lucru, se pot folosi diferite combinații:
  
  - Blocator cu mâner echipat cu pedală și dispozitiv Grigri (sau Petzl RIG, versiunea pentru alpinism industrial a Grigri-ului, care funcționează mai bine pe coarda statică folosită). Această combinație poate fi folosită pentru urcarea pe distanțe mici și permite trecerea cu ușurință din poziția de urcare în cea de coborâre și invers.
  
  - În cazul urcării pe distanțe mari, este indicată folosirea a două blocatoare cu mâner echipate cu pedale. Efortul este mult mai mic, dar pentru coborâre, montarea pe coardă a unui dispozitiv de rapel va necesita manevre suplimentare. Atenție, în acest caz este obligatorie autoasigurarea în fiecare blocator cu câte o lonjă sau daisy-chain!
  
  - Dacă faleza este surplombantă, o variantă mai puțin obositoare de urcare este să folosești un blocator cu pedală (autoasigurare cu lonjă!) și un dispozitiv Croll fixat pe piept cu o vestă din chingă.
• Dispozitiv de asigurare pe coarda dinamică de siguranță: ASAP, Minitraxion, Microscender (fabricate de Petzl), C.A.M.P. Lift, Goblin sau similare, echipat cu carabinieră cu siguranță și eventual cu atenuator de șoc.
• Lonje de autoasigurare de lungime fixă sau reglabilă sau "daisy-chains" (doar pentru poziționare!) echipate cu carabiniere cu siguranță
• Carabiniere simple în număr suficient pentru asigurarea la ham a sculelor folosite, pentru dirijarea corzii etc.
• Stații radio pentru comunicarea cu membrii echipei (opțional).

2) Materiale pentru amaraje, poziționare și asigurări

• Anouri de chingă de diferite lungimi pentru ancorele naturale: copaci, clepsidre, etc.
• Carabiniere cu siguranță sau zale rapide (cu rezistență normată!) pentru amaraje
• Manșoane de protecție (protecții de coardă) pentru prevenirea deteriorării corzilor de lucru în zonele unde acestea se freacă de stâncă
• Bucle de asigurare pentru escaladă (pentru verificarea poziției carabinierelor față de stâncă în ancorele montate și pentru dirijarea corzii)
• Pitoane de diferite dimensiuni, protecții mobile (nuci, friend-uri, etc.) pentru asigurarea accesului, poziționare sau dirijarea corzilor.
• Cârlige Cliff și Bird-beaks de diferite dimensiuni și modele (pentru poziționare în timpul echipării sau curățării traseului)
• Echipament pentru montarea ancorelor mecanice provizorii, dacă acestea sunt absolut necesare (mașină de găurit, ancore mecanice, ciocan, cheie etc.).

3) Materiale pentru curățarea traseului

• Levier sau rangă de dimensiunile necesare pentru dislocarea bolovanilor instabili
• Perii din plastic cu peri tari (perii de dușumele) și cu peri moi (perii de praf), periuțe de dinți pentru curățarea prizelor (nu se folosesc perii de sârmă, care lustruiesc stânca!)
• Tub flexibil din plastic pentru suflarea prafului de pe prize, pompă de aer (cea folosită la curățarea găurilor) sau suflantă cu acumulatori
• Mătură sau perii mari cu coadă pentru curățarea prafului de pe suprafețe mari
• Scule ascuțite (șurubelniță mare, extractor de nuci, etc.) pentru curățarea pământului din fisuri și din alveole
• Sac "banană" pentru transportul materialelor și pentru protejarea corzilor.