Manual de amenajare a traseelor de escalada sportiva

Amplasarea punctelor de asigurare

Meniul paginii

In traseele de catarare libera traditionala asigurarile se monteaza acolo unde este nevoie de ele - de regula inainte de pasajele dificile - dar cataratorii evita montarea lor acolo unde oprirea pentru montarea si asigurarea protectiei ar intrerupe o succesiune „legata” de miscari dificile. Astfel, distantele dintre asigurari si implicit inaltimile de cadere din aceste trasee ajung uneori sa fie destul de mari.

Totusi, in escalada sportiva, in care factorul psihologic este practic eliminat in favoarea celui fizic si tehnic, cataratorul nu trebuie sa aiba senzatia de expunere, iar asigurarea nu trebuie sa constituie o problema in sine. In aceste conditii amplasarea punctelor de asigurare devine o problema spinoasa, care necesita o analiza amanuntita si respectarea unor reguli suplimentare.

Pentru studierea traseului, se stabileste vizual linia care urmeaza a fi amenajata si se fac coborari in rapel analizand prizele, posibilitatile de escalada (se incearca miscari si pozitionari, diferite procedee tehnice), linia optima a traseului (analizand cat mai multe variante), pozitiile de odihna, etc.

Dupa analizarea peretelui si stabilirea liniei care urmeaza sa fie echipata, aceasta se va parcurge prin catarare cu asigurare de sus pentru a verifica inca o data  posibilitatile de escalada si legaturile dintre pasajele incercate.


Pozitionarea asigurarilor

  Atunci cand pozitionam punctele de asigurare, trebuie sa tinem cont de conditiile (improbabile, dar totusi posibile) care pot aparea in cazul scenariului cel mai defavorabil. In general, acest scenariu se refera la caderea cu coarda in mana din pozitia de asigurare chiar in momentul cand se incearca trecerea corzii prin carabiniera.

Stabilirea amplasamentul punctelor de asigurare se va face obligatoriu din pozitii de catarare. Pentru stabilirea amplasamentelor optime, cel mai indicat este sa se parcurga traseul cu asigurare de sus si sa se marcheze cu creta pozitia ancorelor, urmarind respectarea cu strictete a urmatoarelor criterii:

Siguranta

Inainte de montarea ancorei, aceste conditii se vor verifica prin montarea unei bucle echipate in urechea ancorei si analizarea pozitiei chingii si carabinierelor in raport cu stanca si cu ancora.

Comoditatea asigurarii

Pentru verificarea respectarii acestui criteriu ne vom plasa in pozitia de catarare din care se va asigura ancora. Se recomanda purtarea papucilor de catarare.

Respectarea liniei traseului

Rezistenta

Evitarea frecarilor din coarda



Pozitionarea punctelor de asigurare si distantele dintre ele trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

(adaptare dupa „Recomandari privind modalitatile de amplasare a ancorelor mecanice si de amenajare a traseelor de escalada sportiva”
Florian „Kobe” Mastacan - Alpin Club Repedea Iasi, 2004)

Alegerea materialelor folosite pentru ancore

Pentru echiparea traseelor de escalada sportiva se folosesc doua tipuri de ancore: mecanice sau chimice. Alegerea unui tip sau a altuia este in general dictata de solicitari, de proprietatile rocii si de felul in care lucreaza ancorele in situatiile date.

Amenajatorii vor folosi in mod obligatoriu ancore fabricate special pentru acest scop, care sunt testate si garantate de catre fabricanti (nu se vor folosi ancore industriale sau improvizate).

Solicitari in ancore

Un criteriu pentru alegerea tipului de ancora este directia solicitarilor predominante (imaginea alaturata) pentru pozitia respectiva de montaj. Ambele tipuri de ancore rezista foarte bine la solicitari radiale (forfecare), dar ancorele chimice (montate corect !) au in general rezistenta mai buna la solicitari axiale (la smulgere), asa ca vor fi recomandate in aceste situatii (de ex. in cazul unui punct de asigurare montat pe tavan sau in surplomba).

Un alt criteriu este rezistenta rocii in care se montaza ancora. Ancorele mecanice se preteaza folosirii in roci cu rezistenta mare la compresiune, unde vor fi preferate din cauza usurintei cu care se monteaza, in timp ce ancorele chimice se vor folosi in cazul rocilor slabe, in care tensiunile generate de expandarea unei ancore mecanice ar putea produce fisurarea sau sfaramarea stancii.

De asemenea putem tine cont si de diferite considerente practice. De exemplu, o coarda de rapel pentru retragerea din traseu se poate trece direct prin urechile ancorelor chimice, in timp ce urechile mult mai subtiri ale ancorelor mecanice ar putea deteriora coarda. Prin urmare, daca pasul cheie al traseului este mult mai dificil decat restul miscarilor, este de preferat sa montam o ancora chimica sub acesta, astfel incat cei care nu pot trece pasajul sa aiba posibilitatea sa coboare fara sa lase in urma carabiniere, cordeline sau zale rapide.

  Ancorele mecanice si chimice sunt asigurari specifice traseelor de escalada sportiva. Folosirea acestora pentru asigurarea traseelor de catarare traditionala sau alpina in care se pot folosi protectii mobile sau naturale reprezinta o incalcare grava a eticii.



TOP

Directia de echipare

Dupa marcarea pozitiilor punctelor de asigurare si verificarea conformitatii acestora cu regulile de mai sus, se poate trece la montarea ancorelor.

In principiu, amenajarea va incepe de jos in sus. Pe masura ce se avanseaza, se verifica din nou pozitiile de catarare si, acolo unde este nevoie, se fac ajustari ale amplasamentului ancorelor.

Se recomanda trecerea unei corzi prin ancorele montate, pentru verificarea traseului corzii si pentru determinarea eventualelor frecari inutile, care pot fi corectate prin modificarea pozitiei punctului urmator de asigurare.

Pentru traseele surplombate sau oblice, se recomanda montarea in prealabil a unei corzi de dirijare, intinsa intre baza traseului si top si directionata pe linia traseului, pe care o vom folosi pentru pozitionare in timpul lucrului.

Amenajarea de sus in jos se va face doar daca linia traseului este complet clarificata din punct de vedere al conceptiei si toate punctele de asigurare au fost marcate si verificate pentru conformitatea cu regulile de amplasare.

Aceasta metoda este recomandata pentru traseele surplombate in care putem folosi ancorele montate pentru dirijarea corzii de lucru, astfel incat sa ne apropiem de perete. Pe masura ce se coboara, coarda de lucru se dirijeaza prin ancorele deja montate (folosind carabiniere sau bucle echipate), pentru a ne mentine pe linia traseului.


TOP

Topul traseului

Topul traseului este extrem de important din punct de vedere al securitatii cataratorului, pentru ca este singurul punct de asigurare la coborarea din traseu (in rapel sau filat de jos) si in cazul catararii cu asigurare de sus (mansa), iar cedarea acestuia ar putea avea rezultate catastrofale.

Din aceasta cauza se va acorda o mare atentie atat amplasarii topului si montarii corecte a ancorelor, cat si materialelor folosite, care trebuie sa fie garantate de fabricant. Este interzisa folosirea topurilor improvizate, cu verigi rapide si lant cumparat de la magazinele de feronerie, pentru ca in general acestea nu au o rezistenta garantata si nu sunt nici suficient de rezistente la coroziune.

Topul unui traseu de escalada trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii:

Se recomanda montarea de topuri independente pentru fiecare traseu in parte. In cazul montarii unui top comun pentru mai multe trasee, apare pericolul  folosirii concomitente a acestuia de catre mai multi cataratori, iar liniile logice ale traseelor ar putea fi alterate in partea finala – in detrimentul calitatii traseului - pentru a fi deviate catre topul comun.

Pozitia topului se va alege astfel incat sa se respecte urmatoarele conditii:


Modele de topuri

In general se folosesc doua tipuri de topuri:

Top Fixe

In cazul topurilor cu lant, daca inelul este situat intr-una din urechi, aceasta se monteaza in partea de jos iar cealalta ureche se monteaza deasupra, pe aceeasi verticala sau usor lateral (max. 5-10 grade), astfel incat inelul de rapel sa rezeme atat pe urechea de jos cat si pe lantul usor intins, in scopul repartizarii egale a incarcarilor pe cele doua ancore.

Inel de rapel la mijlocul lantului

Pentru modelele de top la care inelul este situat la mijlocul lantului, ancorele se plaseaza pe aceeasi linie orizontala, la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele, avand grija ca unghiul dintre cele doua lanturi sa nu fie mai mare de 90 de grade.

In zonele foarte frecventate, pentru a preveni uzura inelului prin coborari repetate sau manse cu coarda trecuta direct prin inel, in top se poate monta o veriga rapida (maillon) din otel inoxidabil sau cel putin tratat anticoroziv (zincat, cromat, etc.) cu rezistenta de min. 25 kN.

La nevoie, aceasta poate fi inlocuita cu usurinta, iar costurile vor fi mult mai mici decat in cazul inlocuirii intregului top.



In cazul topurilor compuse din doua ancore identice independente, acestea sunt prevazute cu inele simple sau duble de rapel sau cu carabiniere nedemontabile. Aceste ancore se monteaza la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele si la acelasi nivel, pentru evitarea torsionarii corzii. Inelele sau carabinierele sunt pozitionate in plan perpendicular pe perete, astfel incat coarda sa nu frece de stanca.

Ancore cu inele simple

Ancore cu inele duble

Ancore cu carabiniere

Ancore cu inele simple

Ancore cu inele duble

Ancore cu carabiniere

Nu se recomanda montarea topurilor formate din ancore chimice, pentru ca acestea nu pot fi inlocuite in cazul uzurii pronuntate datorata trecerii corzilor direct prin ancore (asta n-ar trebui sa se intample, dar...).




TOP
Copyright