Manual de catarare traditionala curata

Echipamentul necesar pentru ascensiunile in stil traditional

Meniul paginii
Distribuirea echipamentului pe ham

Echipamentul folosit pentru parcurgerea unui anumit traseu difera destul de mult de la un stil la altul. Astfel, daca pentru urcarea oricarui traseu de escalada sportiva pot fi folosite aceleasi materiale (o coarda simpla, 10-15 bucle de asigurare si echipamentul personal: ham, papuci de catarare, sac de magneziu), in catararea traditionala o mare parte din echipament va diferi de la un traseu la altul, in functie de specificul fiecarei linii in parte.

Din aceasta cauza, alegerea echipamentului necesar este o etapa extrem de importanta in pregatirea fiecarei ascensiuni in stil traditional. In principiu, pentru aceasta te vei baza pe informatiile obtinute despre traseul respectiv in faza de identificare si de studiere a liniei pe care urmeaza sa te cateri, care iti vor furniza indicii despre corzile necesare, marimile si tipurile de protectii care pot fi folosite si numarul acestora, lungimile buclelor de asigurare etc.

Un rol important in stabilirea materialelor care vor fi utilizate pe parcursul ascensiunii il joaca si experienta personala. Astfel, nivelul tau tehnic in catarare, conditia ta fizica si mentala, "kilometrajul" pe care il ai la activ, experienta pe care o ai cu tipul de stanca pe care se desfasoara traseul, cu lungimea si inclinatia acestuia etc. pot influenta puternic alegerea echipamentului pe care il vei lua cu tine in traseu.

Echipamentul individual

In catararea libera traditionala, echipamentul "standard" al cataratorilor - cel care se foloseste in toate traseele, indiferent de caracteristicile acestora - trebuie sa satisfaca cerinte specifice si din aceasta cauza este diferit de cel folosit in celelalte stiluri.

Ham Wild Country Syncro

Intr-un traseu de trad de mai multe lungimi, in care va trebui sa stai destul de mult in regrupari, vei avea nevoie de un ham confortabil, cu centura mai lata si bine capitonata. Buclele pentru picioare trebuie sa poata fi ajustate in functie de grosimea hainelor pe care le porti, iar chingile elastice de la spate trebuie sa fie detasabile pentru a putea raspunde "chemarilor naturii" fara sa-ti scoti hamul.

De asemenea, este important ca hamul sa aiba suficiente bride pentru organizarea echipamentului de care ai nevoie in traseu (de regula cel putin cate doua pe fiecare parte), iar acestea sa fie pozitionate astfel incat echipamentul sa fie usor accesibil, dar sa nu-ti incomodeze miscarile.

In imaginea din dreapta este un ham Elite Syncro Ziplock fabricat de Wild Country, care este conceput special pentru catararea trad si corespunde tuturor cerintelor enumerate mai sus.


Dispozitive de asigurare

Fiecare membru al echipei de coarda trebuie sa aiba un dispozitiv de asigurare (si carabiniera cu siguranta aferenta) care sa poata fi folosit si pentru rapel. Acesta va fi compatibil cu diametrul corzilor folosite, astfel incat sa permita manevrarea lor cu usurinta, dar sa produca o franare eficienta a corzilor in cazul caderii cataratorului asigurat. (Totusi, chiar si atunci cand dispozitivul franeaza foarte bine, pentru asigurarea capului de coarda secundul va purta manusi pentru filat, mai ales daca echipa foloseste o pereche de semicorzi).

Pentru asigurarea secundului sunt recomandate modelele cu autoblocare cum sunt Petzl Reverso si Black Diamond ATC-Guide din imaginea alaturata. La nevoie, acestea pot fi folosite si pentru urcarea pe coarda (simpla sau dubla), in modul "autoblocare" in combinatie cu un nod autoblocant (Prusik, Machard etc.) prelungit cu o pedala pentru picior.

Cataratorii trebuie sa poarte casti de protectie care sa-i apere atat de caderile de pietre, cat si de loviturile care se pot produce in cazul caderilor in coarda.

De asemenea, fiecare catarator va avea cateva carabiniere cu siguranta pentru auto-asigurarea in regrupare cu ajutorul corzilor, bucle din cordelina de 5 - 6 mm pentru nodurile autoblocante pentru asigurarea in rapel sau pentru urcarea pe coarda in situatii de urgenta si un extractor de nuci pentru recuperarea protectiilor.

Atunci cand coborarea din traseu se face in rapel si nu exista ancore echipate, echipa va avea nevoie de cordelina sau chinga si de un cutit pentru taierea acestora la lungimile necesare (si eventual cateva zale rapide) pentru a construi ancore de rapel.

  Pentru legarea sacului de magneziu, in locul chingii cu catarama trident cu care acesta era echipat, eu folosesc o bucata de cordelina de 5 mm, care la nevoie poate deveni bucla pentru nod autoblocant sau bucla pentru egalizarea unei ancore de rapel. Un alt avantaj al acestei metode este usurinta cu care sacul de magneziu poate fi tras in lateral sau in fata, pentru a nu deranja in cazul catararii prin hornuri sau diedre inchise.

Papucii de catarare folositi pentru escalada sau bouldering sunt ganditi sa fie incaltati doar pe durata scurta a catararii pe un asemenea traseu, asa ca accentul nu este pus pe confort, ci pe performanta. Catararea traditionala este mult mai lenta decat escalada, pentru ca descoperirea posibilitatilor de asigurare si montarea protectiilor necesita mai mult timp, la fel ca si recuperarea asigurarilor de catre secund.

Papuci de catarare

Din aceasta cauza, intr-un traseu de mai multe lungimi de coarda, care poate sa dureze mai multe ore, este de preferat sa folosesti papuci de catarare ceva mai comozi decat cei pentru escalada, pe care sa ii poti pastra in picioare un timp indelungat. De asemenea, poate fi util ca papucii sa fie ceva mai inalti, astfel incat gleznele sa fie protejate atunci cand faci chei de picioare in fisurile largi (un asemenea model este La Sportiva TC Pro din imaginea alaturata).

(Desigur, pentru traseele de trad scurte cu dificultate tehnica ridicata, papucii performanti raman totusi cea mai buna alegere).

Atunci cand iti alegi papucii pentru traseele lungi de trad, ar fi bine sa te orientezi catre un model cu talpa mai rigida si mai putin arcuita, iar marimea acestora trebuie aleasa astfel incat sa fie suficient de stramti cat sa nu-si piarda eficienta, dar destul de largi cat sa nu produca disconfort. Trebuie sa tii totusi cont si de felul in care se comporta papucii in timp: modelele din piele se largesc pana la 1-2 numere, in timp ce papucii din materiale sintetice se muleaza putin pe picior dar nu se largesc aproape deloc.

Papuci de catarare

Adesea, pentru catararea pe fisuri in care trebuie sa fac chei de mana, eu folosesc manusi pentru chei cum sunt cele din imaginea din stanga, mai ales in cazul in care relieful peretilor fisurii ar putea sa faca cheile foarte dureroase (cum ar fi, de exemplu, depunerile tepoase din calcit intalnite adesea in fisurile din calcar).

Aceste manusi lasa degetele si palmele libere pentru catarare si sunt acoperite pe dosul mainii cu un cauciuc subtire care are aceeasi compozitie ca a celui de pe talpa papucilor. (In acelasi scop, unii cataratori folosesc banda adeziva, cu care isi bandajeaza mainile inainte de traseu, dar manusile refolosibile mi se par o solutie mai buna).

In traseele foarte lungi, cataratorii pot cara cate un rucsac de capacitate mica/medie (15 -30 l) in care vor fi transportate apa si mancarea, lampile frontale pentru cazul in care ascensiunea se prelungeste prea mult, echipamentul care nu este necesar pe anumite lungimi si eventual incaltamintea pentru coborarea pe poteca, o trusa de prim ajutor si hanoracele de ploaie. Daca nivelul de dificultate al traseului nu-i permite capului de coarda sa se catere cu un rucsac in spate, echipa va folosi un singur rucsac, pe care il va cara secundul.

In traseele mai scurte, un bidon cu apa si eventual incaltamintea pentru retragere pot fi prinse cu o carabiniera pe ham, iar pentru transportul "trusei de urgenta" (un cutit, o frontala de dimensiuni mici, doua bucle de cordelina, o bricheta etc.) se poate folosi buzunarul inchis cu fermoar al unui sac de magneziu.


TOP

Alegerea corzilor

Alegerea tipului, diametrelor si lungimilor corzilor de asigurare pentru un anumit traseu se face tinand cont de caracteristicile liniei respective: sinuozitatea, inclinatia stancii, calitatea asigurarilor posibile si distantele dintre acestea, distantele dintre pozitiile de regrupare, posibilitatile de retragere etc.

Acesti factori pot impune folosirea unei corzi simple sau a unei perechi de semicorzi, iar cele doua sisteme de asigurare au caracteristici diferite care trebuie sa fie foarte bine cunoscute si intelese. Pe piata exista si "corzi gemene", dar acestea nu prea se folosesc pentru catararea libera traditionala, ci mai curand pentru traseele alpine si pentru catararea pe gheatza.

Tipuri de corzi

In ultimul timp au aparut pe piata corzi care indeplinesc conditiile pentru mai multe standarde, acestea putand fi folosite ca semicorzi, corzi simple sau chiar si gemene, dar personal, eu prefer corzile specializate, care de obicei au caracteristici mai bune pentru scopul pentru care au fost concepute (consider ca utilizarea unei singure corzi pentru toate aplicatiile este o solutie de compromis potrivita mai curand in cazul unei urgente decat pentru folosirea in mod permanent).

Coarda simpla

Traseele de catarare traditionala in care poti folosi o coarda simpla sunt cele caracterizate prin:

Corzile simple au o forta de soc de 7 - 9 kN atunci cand sunt noi si ceva mai mult dupa o folosire intensiva. In cazul in care te hotarasti sa folosesti o asemenea coarda, este bine sa te orientezi catre un model cu forta de soc cat mai mica (7-8 kN), pentru a reduce cat mai mult fortele care actioneaza asupra asigurarilor in cazul unei caderi a capului de coarda.


Corzile duble (semicorzi)

In celelalte cazuri, in care linia traseului are schimbari frecvente de directie (adica in cele mai multe dintre traseele de catarare traditionala), este recomandata folosirea corzilor duble (numite si semicorzi), care ofera avantaje importante fata de corzile simple:


Totusi, semicorzile au si unele dezavantaje: impreuna sunt ceva mai grele decat o coarda simpla, se pot incurca mai usor in regrupare, sunt mai putin rezistente la uzura decat corzile simple, iar datorita diametrului mic (8-9 mm), anumite dispozitive de asigurare nu asigura o franarea eficienta in cazul caderii unui catarator sau la coborarea in rapel.

De asemenea, semicorzile au alungire dinamica mai mare decat corzile simple, ceea ce poate duce la marirea distantei de cadere. (In aparenta, specificatiile fabricantilor arata alungiri dinamice similare, dar in testul pentru corzi simple se foloseste un corp cu masa de 80 kg, iar semicorzile se testeaza doar cu 55 kg).

Din aceasta cauza, in zonele in care inaltimea de cadere ar putea sa constituie o problema (fetze cazute, zone cu praguri sau brane etc.), este mai indicat sa folosesti o coarda simpla. Daca totusi traseul este prea sinuos si esti nevoit sa folosesti semicorzi, incearca sa faci regrupari mai dese, pentru a limita alungirea dinamica potentiala a acestora, care este proportionala cu lungimea corzii desfasurate.

Forta de soc

Pentru alegerea corzilor folosite in traseele de trad, o caracteristica importanta care trebuie luata in considerare este forta de soc maxima pe care acestea o transmit cataratorului atunci cand este oprita o cadere. Aceasta forta este caracteristica fiecarui model de coarda in parte si este garantata de catre fabricant, iar masurarea ei se face pentru caderea cu factor 1,77 a unui corp rigid cu masa de 80 kg (sau 55 kg in cazul semicorzilor) in conditiile stabilite prin standardele UIAA-101/EN-892.

Pentru corzile simple moderne, forta de soc maxima este de obicei cuprinsa in intervalul 7-9 kN, iar pentru semicorzi fortele masurate sunt de regula in intervalul 4,8-6 kN. Pentru catararea libera traditionala sunt recomandate corzile ale caror specificatii arata o valoare cat mai mica a acestei forte, pentru reducerea solicitarilor care actioneaza asupra protectiilor in cazul caderilor in coarda.

  Un catarator incarcat cu echipament cantareste de obicei mai mult de 80 kg, iar acesta va cadea doar intr-una dintre cele doua semicorzi, care sunt testate cu o masa de numai 55 kg. Cu toate acestea, semicorzile pot fi folosite in siguranta in catararea traditionala.

Fabricantul de corzi Beal explica pe site-ul firmei: "in practica, o semicoarda care rezista la 5 caderi cu 55 kg va fi capabila sa reziste 2 caderi cu 80 kg, ceea ce este considerat suficient de sigur pentru acest tip de coarda, care nu este folosit pentru a opri in mod repetat asemenea caderi pe un singur fir".

Totusi, forta de soc maxima este doar un indicator orientativ al elasticitatii corzii. In testele efectuate in laborator, sunt eliminate cat mai multe variabile, astfel incat cantitatea de energie generata prin caderea masei de proba sa fie absorbita integral de coarda, dar in conditiile reale din catarare, fortele dinamice generate prin oprirea caderilor sunt mult mai reduse decat cele obtinute prin simularea caderii pe standul de proba.

Diferenta se justifica prin amortizarile suplimentare care apar in sistem datorita frecarilor din dispozitivul de asigurare, inertiei corpurilor cataratorilor, energiei disipate prin strangerea nodurilor, elasticitatii buclelor de asigurare si anourilor de egalizare a ancorei etc.

  Unele cercetari recente, care iau in calcul amortizarile din sistem (de ex. studiul lui Craig Connally, citat de John Long in cartea Climbing Anchors, 2nd edition), ajung la concluzia ca fortele maxime care pot aparea in asigurarea cea mai de sus, care este cea mai solicitata in cazul caderii capului de coarda, sunt cuprinse in intervalul 5,5 ÷ 8,5 kN. Cele mai multe dintre protectiile folosite in catararea libera traditionala sunt capabile sa reziste acestor forte, cu conditia sa fie montate corect, in roca solida.

Valoarea fortei de soc specificate de fabricant pentru un model de coarda este cea masurata la primul test, intr-o coarda noua. Pe parcursul urmatoarele caderi, repetate la interval de 5 minute, coarda isi mai pierde din elasticitate, motiv pentru care forta masurata va creste progresiv pana la atingerea rezistentei maxime a corzii, cand se produce ruperea acesteia.

In practica, dupa o cadere se lasa timp corzii sa-si recapete elasticitatea, iar la urmatoarea cadere forta de soc transmisa de coarda va avea valori relativ apropiate de cele normale. Totusi, efectul caderilor suportate de coarda se cumuleaza in timp, iar aceasta devine din ce in ce mai rigida, ceea ce produce cresterea fortei de soc si implicit cresterea solicitarilor asupra asigurarilor si asupra cataratorilor. In aceasta situatie, este indicat sa inlocuiesti coarda respectiva, chiar daca teaca acesteia nu prezinta semne de uzura pronuntata.


TOP

Alegerea protectiilor necesare pentru ascensiune

Posibilitatile de asigurare difera in functie de zona, de tipul de roca sau de particularitatile traseului, insa multi cataratori fac greseala de a lua cu ei in fiecare traseu tot echipamentul de care dispun, in ideea ca "nu stii niciodata de ce ai nevoie". De multe ori, in regrupare sau la sfarsitul ascensiunii, acestia isi dau seama ca au folosit doar o mica parte dintre protectiile grele si voluminoase pe care le-au carat cu truda prin pasajele dificile de catarare.

Pentru a nu repeta aceasta greseala, inainte de a intra intr-un traseu trebuie sa determini ce protectii sunt necesare pentru parcurgerea lui. Pentru aceasta vei folosi informatiile pe care le-ai adunat despre linia traseului si despre posibilitatile de asigurare in faza de pregatire a ascensiunii.

Rack-ul folosit pentru o anumita ascensiune va fi format din protectiile care au caracteristicile constructive si marimile cele mai potrivite pentru tipul de roca pe care se desfasoara traseul si pentru dimensiunile de fisuri pe care le-ai identificat pe linia respectiva.

Preventiv, la acestea vei adauga si cateva protectii mai mari sau mai mici de care crezi ca ai putea avea nevoie, pentru ca unele dintre fisuri pot fi mai largi decat pareau atunci cand le-ai vazut de jos, iar in traseu pot exista posibilitati de asigurare pe care nu le-ai observat de la sol. De asemenea, in traseele de mai multe lungimi trebuie sa prevezi si niste protectii suplimentare pentru amenajarea ancorelor de regrupare.

Pentru alegerea echipamentului te poti baza si pe experienta ta din alte trasee din zona (de obicei, in acelasi perete tipul asigurarilor nu difera mult de la un traseu la altul) sau pe informatiile primite de la alti cataratori care au urcat traseul respectiv.


Rack-ul meu de protectii mobile

  Pentru ca mai tot timpul incerc sa ma catar in zone cat mai diferite din punct de vedere al tipurilor de roca si al caracteristicilor traseelor, rack-ul meu de protectii mobile (cel din fotografia de mai jos) este compus din modele foarte variate, care sa acopere toate posibilitatile de asigurare pe care le-as putea intalni. Dintre acestea, aleg ceea ce am nevoie pentru fiecare traseu in parte.

In principiu, indiferent de tipul de roca pe care ma catar, am aproape intotdeauna pe ham nucile DMM Wallnuts si cel putin unul dintre cele doua seturi de DMM Alloy Offset. Daca in traseu sunt fisuri mai largi, folosesc setul de hex-uri DMM Torque Nuts, pe care le suplimentez uneori cu cele mai mari nuci Rocks on Wire de la Wild Country, care au dimensiuni apropiate.

In anumite trasee, posibilitatile de asigurare impun folosirea unor protectii pasive mai specializate, de exemplu Tricams pentru alveolele din conglomerat sau Big Bros pentru fisuri foarte largi.

Pentru fisurile foarte inguste din rocile mai dure folosesc cateva Black Diamond Microstoppers (marimile garantate la mai mult de 5 kN) si cate un set din nucile din bronz fabricate de DMM: I.M.P. si Brass Offsets.

Atunci cand in traseu sunt necesare friend-uri medii-mari, folosesc DMM Dragons sau Wild Country Friends. Aceste friend-uri au unghiul de atac al camelor de 13,75 grade, ceea ce le ofera suficienta "priza" la peretii fisurilor si au camele dispuse pe doua axe paralele, ceea ce le face sa acopere o plaja mai mare de deschideri de fisuri.

O alta caracteristica remarcabila a acestor modele este bucla extensibila din chinga Dyneema, datorita careia de multe ori aceste friend-uri nu mai trebuie extinse cu o alta bucla de asigurare.

Daca am nevoie de friend-uri mici, prefer Metolius Master Cams, care au unghiul de incidenta al camelor de doar 13,25 grade (ceea ce le confera o aderenta sporita la peretii fisurilor), sunt foarte flexibile si au capul mai ingust decat celelalte modele, iar aceste caracteristici le fac ideale pentru montarea in alveole sau in fisurile neregulate din calcarul pe care ma catar frecvent, al carui coeficient de frecare cu metalul camelor este destul de scazut.

Din aceasta cauza, folosesc adesea aproape doua seturi de Master Cams, pe care le-am completat cu marimile 7 si 8 de Metolius Power Cams, care au caracteristici similare dar au cablul in forma de U.

Daca roca este suficient de dura, iar in traseu sunt fisuri inguste cu pereti paraleli pentru care friend-urile cele mai mici pe care le am sunt totusi prea mari (si in care nu pot monta nuci micro), folosesc setul de CAMP Ball Nuts.

Pentru traseele foarte lungi, in care nu stii ce te asteapta, vei avea pe ham doar echipamentul necesar pentru urmatoarea lungime de coarda si pentru regruparea de la capatul ei, iar celelalte protectii, de care crezi totusi ca ai putea avea nevoie mai sus, vor ramane pe hamul sau in rucsacul secundului.

In fiecare regrupare vei alege din nou tipul, dimensiunile si numarul protectiilor necesare in continuare, in functie de posibilitatile de asigurare observate pe lungimea urmatoare de coarda.

  Daca preferi sa urci asigurat cu o coarda simpla iar pentru retragere folosesti o cordelina pentru dublarea inaltimii rapelurilor (metoda este descrisa in sectiunea "Coborarea din traseu"), aceasta poate fi folosita si pentru aprovizionarea cu echipament pe anumite lungimi in care nu poti aprecia necesarul de protectii (de exemplu atunci cand nu vezi continuarea traseului deasupra unui tavan).

Pentru aceasta, in loc sa lasi cordelina in sacul secundului, poti sa legi un capat al ei de ham (in acest scop, unele hamuri chiar sunt prevazute cu o bucla la spate), iar atunci cand ajungi in situatia sa ai nevoie de niste protectii pe care le-ai lasat in regrupare, poti sa le ceri de la secund si sa le tragi sus cu cordelina.

Totusi, daca distanta dintre pozitia respectiva si regrupare este deja mai mare decat jumatatea lungimii cordelinei, sunt sanse sa nu poti folosi aceasta metoda decat o singura data, pentru ca in acest caz secundul trebuie sa dea drumul capatului sau, iar daca traseul are o linie oblica sau surplombanta poate fi foarte dificil sa trimiti cordelina inapoi la secund pentru re-aprovizionare.

In catararea big-wall, unde aceasta metoda este folosita in mod curent, se foloseste o cordelina de doua ori mai lunga decat coarda (tag line), dar in trad, unde metoda este folosita doar ocazional, aceasta lungime nu se justifica.


TOP

Buclele de asigurare

In catararea traditionala, datorita dispunerii neregulate a posibilitatilor de asigurare fata de directia de inaintare, de cele mai multe ori protectiile trebuie sa fie extinse pentru a se evita schimbarile de directie ale corzilor, care produc efecte nedorite.

Pentru aceasta se folosesc in mod obisnuit bucle "expres" asemanatoare celor folosite in escalada - dar ceva mai lungi (25-30 cm) si mai flexibile decat acestea - si anouri de diferite lungimi, echipate cu cate una sau doua carabiniere. Cel mai frecvent folosite sunt anourile de 60 cm, dar in anumite trasee pot fi utile si cateva anouri de 120 cm (sau chiar mai lungi) sau bucle de cordelina din nylon de min. 7 mm grosime pentru asigurarea unor protectii naturale (bolovani incastrati, copaci cu diametru mai mare, colti de stanca etc). In anumite zone (de ex. Dolomiti, unde calcarul are muchii foarte ascutite) in acest scop se folosesc frecvent bucle innodate din cordelina cu miez de kevlar sau aramid, care este mult mai rezistenta la taiere.

  Este de preferat sa alegi cate o culoare distincta pentru chinga si/sau carabinierele buclelor de aceeasi lungime, pentru a usura alegerea lor de pe ham (de ex. rosu pentru buclele de 60 cm, albastru pentru cele de 120 cm etc.)

De asemenea, este bine sa ai pe ham si cateva carabiniere simple, care pot fi folosite pentru egalizarea protectiilor cu rezistenta mica (de ex. nuci micro), asigurarea anourilor montate pe protectiile naturale, pentru montarea in opozitie a protectiilor pentru asigurarile multidirectionale, egalizarea ancorei de regrupare etc.

  Datorita fortelor mari care apar in cazul caderilor, cablurile protectiilor sau urechile eventualelor pitoane sau spituri folosite in traseu pot produce bavuri (muchii ascutite) pe interiorul carabinierelor folosite pentru asigurare. Daca o asemenea carabiniera va fi folosita ulterior pentru asigurarea corzii, bavurile ar putea produce scamosarea sau chiar ruperea tecii acesteia.

Din aceasta cauza, buclele de asigurare trebuie sa aiba carabiniere dedicate pentru protectie si pentru coarda. Pentru a se distinge usor, acestea vor avea culori diferite sau vor fi marcate cu banda adeziva sau prin alte metode.


In cazul in care se folosesc anouri deschise, iar carabiniera pentru coarda este fixata pe pozitie cu un inel din cauciuc (1), in anumite circumstante apare pericolul de desprindere accidentala a acesteia. Astfel, daca se intampla ca chinga sa fie trecuta prin carabiniera (2), se ajunge in situatia in care carabiniera este detasata de anou si este sustinuta doar de inelul din cauciuc (3).

Carabiniera fixata cu inel de cauciuc     Prinderea accidentala de bucla a carabinierei     Situatie periculoasa

In mod evident, aceasta pozitie a carabinierei (care poate trece neobservata in momentul folosirii buclei) va face ca rezistenta asigurarii sa fie nula. Din aceasta cauza, se impune o verificare atenta a buclelor inainte de folosire sau renuntarea la inelul de cauciuc.


La anumite carabiniere (de ex. modelul Mammut Moses din imaginile de mai jos) adancitura din "nasul" carabinierei in care se inchide clapeta din sarma este mai larga. Din aceasta cauza, carabiniera se poate agata de cablurile nucilor sau de chingile subtiri intr-o pozitie in care rezistenta ei este compromisa (dupa testele facute in laboratorul Black Diamond, o carabiniera solicitata in acest fel se poate rupe chiar si la 2 kN !).

Pentru a inlatura acest pericol, trebuie evitata folosirea unor asemenea carabiniere la capatul pentru protectie al buclelor de asigurare sau in combinatie cu anouri din chinga mai ingusta de 12 mm.

    Pozitie periculoasa a carabinierei     Situatii periculoase

Triplarea anourilor

Pentru a oferi mai multe posibilitati de utilizare (dar si pentru a putea fi purtate pe ham), anourile de 60 cm pot fi scurtate prin triplarea chingii. In aceasta forma, anourile pot fi folosite ca bucle scurte de 20 cm sau se pot extinde la intreaga lungime, in functie de necesitati.

Pentru triplarea anourilor se procedeaza ca in imaginea din dreapta: carabiniera de jos se trece prin cea de sus (1), apoi se prinde de bucla formata de anou (2) pentru a se obtine o bucla de asigurare extensibila (3).

Pentru extinderea anoului, se scot oricare doua dintre cele trei bucle de chinga din carabiniera de jos si se trage de bucla ramasa (este indicat totusi ca aceasta sa fie bucla pe care se afla cusatura anoului, pentru a preveni incurcarea chingii).

In traseele cu schimbari frecvente de directie, in care pentru asigurare vei folosi preponderent anouri lungi, acestea pot fi purtate in banduliera. Anourile de 60 cm se trec direct peste cap, iar cele de 120 cm se pun peste un umar, iar capetele se prind cu o carabiniera sub bratul opus (pentru a le scoate, desprinzi un capat din carabiniera).


Bucle de asigurare

  In fotografia din dreapta sunt buclele mele de asigurare, dintre care le aleg pe cele pe care le folosesc in traseele de trad sau in cele alpine. Buclele si anourile sunt fabricate de DMM, sunt din chinga Dyneema de 8-10 mm si sunt colorate diferit in functie de lungime, pentru a facilita identificarea lor pe ham.

Pentru aceste bucle am ales carabiniere cu clapetele din sarma si cu dimensiuni ceva mai mici, care sunt mult mai usoare decat cele "standard" fara sa piarda din functionalitate sau din rezistenta: DMM Phantom (28 g) la capatul pentru protectie (colorate diferit in functie de lungimea buclei) si DMM AlphaLight (32 g) la cel pentru coarda.


TOP

Distribuirea echipamentului pe ham

Distribuirea echipamentului pe ham

In catararea curata traditionala, chiar si atunci cand studiezi cu grija traseul si alegi in mod judicios ceea ce ai nevoie pentru ascensiunea respectiva, poti ajunge sa cari cu tine destul de mult echipament. Pentru a reusi sa te descurci printre snopurile de nuci, friend-uri, bucle de asigurare de diferite lungimi si celelalte materiale de care ai nevoie in traseu, trebuie sa fii extrem de ordonat.

In privinta organizarii echipamentului pe ham, cel mai bine ar fi sa-ti pui la punct un sistem care sa se potriveasca nevoilor tale si pe care sa-l aplici de fiecare data, atat la baza traseului, atunci cand te pregatesti pentru ascensiune, cat si in regrupari, atunci cand iei de la secund protectiile recuperate de pe ultima lungime de coarda.

Pentru acest sistem nu exista reguli stricte. Totul depinde de preferintele personale si de eficienta pe care ti-o da aranjamentul respectiv in gasirea rapida a piesei de echipament de care ai nevoie. De asemenea, trebuie sa ai grija ca greutatea echipamentului de pe ham sa fie repartizata cat mai uniform, astfel incat sa nu te dezechilibreze in timpul catararii.

Totusi, este de preferat ca protectiile sa fie purtate pe bridele din fata, astfel incat sa le poti vedea atunci cand trebuie sa alegi piesa potrivita, iar buclele de asigurare, sortate pe marimi, pot sa stea mai in spate, pentru ca pe acestea nu ai nevoie sa le vezi atunci cand le iei de pe ham.

De regula, friend-urile si Big Bros se pun pe ham fiecare pe carabiniera proprie, care de multe ori poate fi folosita direct pentru asigurare, daca bucla cu care este echipat dispozitivul este suficient de lunga. In acelasi fel se pot purta pe ham si celelalte protectii echipate cu bucle din chinga (de ex. hex-urile mari si tri-camele)

  Pentru a economisi spatiul disponibil de pe bridele de echipament, daca ai doua friend-uri identice (dubluri), unul dintre ele va fi prins pe ham, iar celalalt poate fi prins de carabiniera primului. De asemenea, mai multe carabiniere libere pot fi puse pe una dintre ele, care va fi prinsa pe ham.

Materialele care nu vor fi folosite pe parcursul lungimii de coarda (echipamentul necesar pentru amenajarea regruparii, dispozitivul de asigurare, manusile pentru filat etc.), pot fi puse la spate, intr-o zona mai greu accesibila a hamului.

  Ca exemplu, eu folosesc un ham DMM Renegade II (cel din fotografie) prevazut cu sapte bride pentru echipament - cate trei laterale si una la spate, care de obicei sunt suficiente pentru organizarea intregului echipament de care as avea nevoie in traseu.

Ham DMM Renegade II

Pe bucla din fata-dreapta pun carabinierele cu nuci (cate 6-8 nuci pe cate o carabiniera Black Diamond Oval Wire) aranjate pe marimi: cele mici in fatza, cele mai mari spre spate. In mijloc dreapta pun jumatate din buclele de asigurare de 30 cm si de 60 cm triplate (astfel incat sa le pot folosi si la 20 cm si extinse la 60 cm), iar in spate una-doua bucle de 120 cm (rasucite) si extractorul de nuci.

Pe partea stanga, incepand cu prima bucla din fatza, pun protectiile active: carabiniera cu Ball Nuts (daca acestea sunt necesare in traseu), apoi friendurile de la mic la mare, fiecare pe carabiniera proprie, iar pe brida urmatoare pun celelalte bucle de asigurare si carabinerele libere.

In stanga-spate este locul dispozitivului de asigurare si al cordelinei, anourilor si carabinierelor necesare pentru amenajarea regruparii, de care nu am nevoie in timpul catararii, iar pe brida din spate (sub sacul de magneziu) pun manusile pentru filat.

Daca traseul necesita mai mult echipament, folosesc o banduliera pe care pun protectiile mai grele (cum ar fi friend-uri de marimi mari) sau pe cele care au bucle de asigurare mai lungi (Big Bro, Hex, Tricams etc.), care daca ar fi puse pe ham ar atarna prea jos.

In traseele in care echipamentul de pe ham ar ingreuna catararea, cum ar fi cele cu hornuri sau diedre inchise, cea mai mare parte a protectiilor va trece pe banduliera, care poate fi pozitionata spre exterior, unde nu incurca miscarile.

Daca posibilitatile de asigurare din traseu sau din lungimea de coarda care urmeaza sunt evidente (sau daca ai informatii despre acestea din alte surse sau dintr-o ascensiune anterioara), poti aranja protectiile pe ham in ordinea in care vor fi folosite, incepand din fatza spre spate si tinand cont de partea pe care vor fi montate. In aceste conditii, fiecare protectie poate fi deja echipata cu o bucla de asigurare de lungime adecvata, pentru micsorarea timpului necesar pentru montarea asigurarii.




Copyright