Manual de catarare traditionala curata

Coborarea din traseu

Meniul paginii

In alpinism se spune ca atunci cand ai atins varful muntelui ai ajuns abia la jumatatea traseului. Aceasta afirmatie este valabila si in catararea traditionala: de multe ori, un traseu de trad se termina doar atunci cand ai ajuns cu bine din nou la baza lui.

Pentru coborarea din traseele mai frecventate este posibil sa existe ancore de rapel echipate cu protectii fixe, care de regula pot fi folosite in siguranta, iar anumite zone pot avea o retragere amenajata cu asemenea ancore, care deserveste mai multe trasee din peretele respectiv.

Uneori este posibil sa cobori "pe sus" o portiune, pana intr-un punct din care poti face mai putine rapeluri, de exemplu printr-o zona in care sunt copaci pe care i-ai putea folosi ca ancore. Foarte frecvent insa, coborarea din traseele de mai multe lungimi de coarda se face prin rapeluri succesive pe linia traseului, iar pe parcursul acestora pot aparea multe pericole obiective.

  Inainte de a te angaja intr-un traseu de catarare, informeaza-te despre posibilitatile de coborare pe care le ai la terminarea ascensiunii !

Ancore pentru rapel

Atunci cand trebuie sa-ti amenajezi propriile ancore de rapel, este bine sa incerci sa folosesti elemente naturale (copaci, pietre incastrate, colturi de stanca sau clepsidre), pentru a lasa cat mai putin echipament in perete. Daca nu exista ancore naturale sau daca cele existente nu par suficient de solide, problema rapelului devine "dureroasa": va trebui sa renunti la unele dintre pretioasele tale protectii, pe care sa le lasi in componenta ancorelor pe care le vei monta pentru fiecare rapel.

  In timpul rapelului, siguranta celui care coboara va depinde de ancora pe care ai construit-o, asa ca trebuie sa fii absolut sigur ca aceasta "poate opri o locomotiva".

Ancorele de rapel trebuie sa respecte aceleasi conditii ca si ancorele de regrupare: protectii solide, redundanta, egalizare si fara posibilitate de extensie (aceste principii sunt explicate pe larg in pagina despre regrupari). Totusi, incarcarile pe care trebuie sa le sustina ancora de rapel (greutatea cataratorului si a echipamentului la care se adauga unele solicitari dinamice de mica intensitate care pot aparea in timpul coborarii) sunt mult mai reduse decat cele care pot actiona asupra ancorelor de regrupare (fortele dinamice produse prin caderea capului de coarda).

In consecinta, conditia de redundanta a protectiilor primare pentru ancorele de rapel poate fi indeplinita cu numai doua protectii solide (de obicei se lasa in urma nuci medii-mari, care sunt mai ieftine dar sunt suficient de rezistente) sau chiar cu o singura protectie naturala care sa fie redundanta prin rezistenta ei mult mai mare decat cea necesara (un copac cu diametru suficient si cu radacini puternice, o clepsidra de dimensiuni mari etc.). Totusi, daca ancora nu iti inspira suficienta incredere, trebuie sa o intaresti cu protectii suplimentare pana cand consideri ca este 100 % sigura.

Redundanta buclelor de egalizare folosite este o conditie stricta, care trebuie satisfacuta pentru fiecare ancora de rapel, astfel incat siguranta echipei sa nu depinda niciodata de o singura chinga sau de un singur fir de cordelina. In cele mai multe cazuri, egalizarea trebuie facuta doar pentru o singura directie, in jos, deci ancorele pot fi egalizate static, ceea ce micsoreaza si posibilitatea de extensie in cazul cedarii uneia dintre protectii. Totusi, daca in timpul coborarii va trebui sa pendulezi lateral (de exemplu pentru a ajunge la urmatoarea ancora de rapel), ar putea fi mai potrivita egalizarea dinamica a protectiilor cu un X glisant, caz in care vei reduce extensia potentiala prin noduri de limitare (metoda este descrisa in sectiunea "Regrupari").

De asemenea, trebuie sa ai grija ca buclele de egalizare sa fie suficient de lungi, astfel incat unghiul dintre bratele ancorei sa fie cat mai mic pentru a evita multiplicarea fortelor care actioneaza asupra protectiilor din componenta ancorei.


Pentru buclele necesare pentru construirea ancorelor de rapel se pot folosi urmatoarele materiale:

Pentru limitarea impactului vizual, este indicat ca materialele lasate in componenta ancorelor de rapel sa aiba culori neutre, cat mai apropiate de cele ale stancii.

Nod pescaresc dublu Nod pentru chingaZale rapide (maillons)
Nodul pescaresc dublu pentru legarea buclelor de cordelina, nodul pentru chinga si zale rapide (maillons)

Daca apar conditii care ar putea ingreuna recuperarea corzilor (de exemplu atunci cand corzile de rapel sunt ude), pentru micsorarea frecarilor, ancorele de rapel se echipeaza cu zale rapide (cu filetul strans !) sau cu carabiniere "de sacrificiu".

  Daca vrei sa eviti echiparea ancorei de rapel cu o carabiniera cu siguranta, care este destul de scumpa, dar te ingrijoreaza posibilitatea de deschidere accidentala a clapetei unei carabiniere obisnuite, aceasta poate fi fixata in pozitia inchisa cu mai multe straturi de banda adeziva (de exemplu "leucoplast" din trusa de prim-ajutor).

Pentru taierea chingilor si cordelinei pentru a forma bucle de lungimea necesara pentru ancorele de rapel trebuie sa fii echipat cu un cutit. Pe piata exista modele specializate de asemenea cutite (de ex. Spatha, produs de Petzl sau extractorul de nuci Trango "Shark" prevazut cu o lama zimtata rabatabila), dar poti folosi orice briceag care poate fi prins pe ham cu o carabiniera si care poate fi asigurat astfel incat sa nu se deschida accidental. Acesta poate fi folosit si pentru taierea buclelor vechi gasite pe traseu sau in ancorele de rapel.

  In timpul coborarii, este posibil sa gasesti ancore de rapel montate de alte echipe care au coborat pe aceeasi linie inaintea ta. Aceste ancore trebuie tratate cu suspiciune, pentru ca nu stii ce materiale au fost folosite, de cat timp sunt acolo sau cat sunt de solide.

Faptul ca ancorele au rezistat la coborarea unei echipe nu reprezinta o garantie ca vei putea sa le folosesti in siguranta. Daca iei decizia sa folosesti asemenea ancore, verifica atent protectiile din componenta lor si inlocuieste chingile sau cordelinele cu altele noi.

Copac folosit ca ancora de rapel

Protectiile naturale vor fi legate cu bucle din chinga sau cordelina, care, daca este nevoie, vor fi echipate cu un maillon sau cu o carabiniera pentru trecerea corzii de rapel. Trebuie sa ai grija ca bucla sa nu frece pe muchii ascutite care ar putea sa o taie, iar daca folosesti o carabiniera trebuie sa te asiguri ca aceasta nu este solicitata in pozitii periculoase (incarcari triaxiale, coarda peste clapeta, parghie peste muchii etc.).

Redundanta ancorei se asigura fie legand doua bucle separate, fie trecand o bucla mai lunga in doua pe dupa ancora naturala si facand un nod simplu pe capetele acesteia puse impreuna, pentru a obtine doua "urechi" in care vei fixa maillon-ul sau carabiniera (imaginea alaturata).

Atunci cand pentru ancorarea rapelului folosesti copaci, trebuie sa ai grija ca bucla pe care o lasi in urma sa fie suficient de larga, pentru ca plasticul se degradeaza lent, iar cresterea copacului ar putea sa fie afectata de o bucla prea stansa.


TOP

Coborarea in rapel

Masuri de siguranta

Rapelul este o operatiune periculoasa, in timpul careia depinzi cu totul de integritatea ancorei pe care ai montat-o, iar atunci cand intervin oboseala de la sfarsitul traseului, intunericul, ploaia sau posibilitatea caderilor de pietre de deasupra, riscurile asumate cresc exponential. Din aceasta cauza, coborarea trebuie planificata cu grija, luand in considerare toti factorii care pot afecta siguranta echipei.

Coborarea in rapel

Noduri pentru legarea corzilor

Nodul de legare a corzilor de rapel se va alege in functie de conditiile specifice ale fiecarui rapel, tinand cont de avantajele si dezavantajele diferitelor noduri folosite in acest scop.

Nodul pescaresc dubluNodul opt si nodul EDK

La noi, unul dintre nodurile folosite frecvent este nodul dublu pescaresc, care era recomandat in putinele carti romanesti despre catarare sub numele "nodul pentru legarea a doua corzi". Acest nod (imaginea din stanga) de desface relativ usor dupa ce a fost tensionat, dar se poate agata de obstacole in momentul recuperarii corzilor.

Acelasi dezavantaj apare si la nodul opt prin urmarire (numarul 1 in imaginea din dreapta) si in plus, acesta se desface ceva mai greu. Totusi, unii cataratori folosesc acest nod, probabil pentru ca datorita asemanarii cu familiarul nod de legare in coarda le inspira mai multa incredere.

Pentru legarea corzilor in acest fel, se face un nod opt pe una dintre corzi si se urmareste in sens invers cu capatul celeilalte corzi.

EDK aluneca peste muchii

"Nodul simplu plat" (nodul 2 din imaginea din dreapta) rezolva problema blocarii corzilor prin agatarea de obstacole datorita formei lui asimetrice, care ii permite sa alunece peste muchii (imaginea din dreapta).

Pentru legarea corzilor de rapel, se alatura cele doua capete si se face un nod simplu pe ambele corzi .

Acest nod are insa o alta problema: peste o anumita sarcina, care depinde de felul in care este facut si tensionat nodul si de proprietatile corzilor (diametre, caracteristici dinamice, umiditate etc.), nodul incepe sa se ruleze spre capetele corzilor putand ajunge sa se desfaca. Dealtfel, datorita acestei presupuse tendinte de a se desface sub sarcina, americanii numesc acest nod E.D.K. - European Death Knot (nodul mortal european).

Totusi, incarcarile de la care incepe sa se produca rularea nodului sunt mult mai mari decat cele intalnite la rapel (conform testelor facute de Tom Moyer: Incercari la tractiune pe noduri EDK), iar acest nod este foarte util pentru cazurile in care obstacolele de pe traseul corzilor ar putea impiedica recuperarea corzilor (eu folosesc acest nod de peste zece ani si nu am avut niciodata probleme).

  In cazul legarii corzilor de rapel cu "nodul plat" (EDK), trebuie luate masuri suplimentare de precautie: corzile folosite trebuie sa fie uscate, sa aiba diametre si proprietati similare, nodul trebuie sa fie foarte bine strans, cu firele paralele (neincrucisate), iar capetele libere trebuie sa aiba minimum 30 cm.

De asemenea, acest nod se va folosi doar pentru legarea corzilor de rapel, nu si in celelalte cazuri in care ar putea fi necesara innadirea corzilor (coborarea unui accidentat, prelungirea unei corzi fixe de rapel etc.), in care este indicat sa se foloseasca un nod care ofera o marja de siguranta ceva mai mare.


Este de remarcat ca folosirea unui nod opt in locul celui simplu agraveaza problema rularii nodului sub sarcina: testele de laborator au aratat ca nodul opt se "rostogoleste" mai usor pe corzi, la o incarcare mult mai mica decat cea din cazul nodului simplu.

Autoasigurarea pe parcursul coborarii

Inainte de a incepe coborarea, fiecare catarator isi va fixa (cu un latz) pe bucla de asigurare a hamului un anou de 60 cm prevazut cu o carabiniera cu siguranta, care va fi folosit pentru autoasigurarea in ancorele de rapel, pentru ca in mod evident, pe parcursul coborarii cataratorii nu mai au posibilitatea sa se auto-asigure cu ajutorul corzilor.

  Atunci cand esti autoasigurat cu un anou (care nu are capacitatea de amortizare dinamica a fortelor), trebuie sa ramai sub punctul de asigurare al ancorei de regrupare, cu anoul tensionat. In caz contrar (de exemplu daca te cateri deasupra ancorei) o cadere in anoul respectiv ar genera forte foarte mari, care ar putea sa pericliteze intregul sistem de asigurare.

De asemenea, ca o precautie suplimentara, asigura-te ca pe anoul de autoasigurare nu exista noduri care ar putea sa-i reduca rezistenta in cazul unui eventual soc.

Mai multe informatii pe aceasta tema poti gasi in articolul si filmul de pe site-ul DMM

Pentru autoasigurarea in timpul rapelului se vor folosi noduri autoblocante facute cu bucle din cordelina din nylon de 5-6 mm.

Cel mai frecvent utilizate noduri autoblocante pentru autoasigurarea in rapel sunt:

Nodul Prusik       Nodul Machard (Klemheist)

Una dintre metodele recomandate este ca legarea dispozitivului de rapel de brida de asigurare de pe ham sa se faca prin intermediul unui anou de 60 cm, iar nodul autoblocant sa fie prins direct de brida cu o carabiniera cu siguranta, astfel incat nodul sa fie pozitionat pe corzile de sub dispozitivul de rapel (capetele pe care se realizeaza franarea).

O alta varianta este conectarea dispozitivului de rapel direct de brida de asigurare, caz in care nodul autoblocant se prinde pe bucla pentru picior a hamului aflata pe partea mainii cu care se franeaza coborarea. Indiferent de metoda folosita, trebuie ca nodul autoblocant sa nu poata ajunge sa se rezeme pe dispozitivul de rapel, caz in care eficienta lui ar fi nula.


Coborarea in rapel a echipei de coarda

Daca esti primul catarator care coboara, va trebui sa ai asupra ta echipamentul necesar pentru construirea unei regrupari la capatul rapelului. Este bine sa te orientezi spre locurile in care ai regrupat la urcarea traseului, despre care stii deja ca ofera pozitii comode si posibilitati de montare a protectiilor.

Odata ajuns in locul de regrupare, vei construi o ancora solida pentru rapel din doua protectii egalizate, la care vei adauga niste protectii suplimentare, astfel incat ancora de regrupare rezultata sa fie capabila sa sustina intreaga echipa de coarda.

Cat timp esti inca pe corzile de rapel, autoasigura-te cu anoul de pe ham in ancora pe care ai montat-o si verifica rezistenta si stabilitatea acesteia incarcand-o de cateva ori prin sarituri usoare, apoi elibereaza corzile si verifica daca acestea pot fi recuperate cu usurinta.

Daca linia traseului este oblica sau surplombata, pastreaza capetele corzilor pentru a-l putea ajuta pe urmatorul care face rapel sa ajunga mai usor la ancora. De asemenea, ultimul catarator care coboara va pastra capetele corzilor dupa ce iese din rapel, astfel incat acestea sa nu penduleze intr-o pozitie din care sa nu mai poata fi recuperate.

Pentru a preveni scaparea corzilor, coarda de care se trage va fi filata prin carabiniera sau maillon-ul ancorei pe masura ce se recupereaza si va fi aranjata in regrupare. In acest fel, atunci cand se recupereaza corzile rapelul urmator va fi deja pregatit. Tot ce mai ramane de facut este sa strangi fiecare coarda si sa o arunci in afara, astfel incat sa nu se incurce si sa nu se agate de formatiunile stancii.

In conditii de vant puternic, corzile de rapel ar putea sa ajunga mult in lateral fata de linia de coborare, iar daca se agata, ar putea fi foarte greu sa le recuperezi. In acest caz, este indicat ca unul dintre cataratori sa-l coboare pe celalalt pana la urmatoarea ancora, apoi sa coboare in rapel in timp ce coechipierul lui tine capetele corzilor, astfel incat acestea sa nu fie luate de vant.


Pentru urmatorul rapel, ancora se va configura astfel incat protectiile suplimentare sa nu fie tensionate (acestea vor prelua incarcarile doar in cazul in care ancora de rapel ar ceda), iar cel mai greu dintre cataratori coboara primul, ducand cu el si echipamentul. Astfel, rezistenta ancorei de rapel va fi verificata avand protectiile suplimentare ca rezerva.

Daca nu a aparut nicio problema, cataratorul ramas in regrupare demonteaza protectiile de rezerva si incepe coborarea. Daca ancora l-a sustinut pe "gras" incarcat cu tot echipamentul nu exista niciun motiv ca acesta sa cedeze sub greutatea celui "slab".

Rapelul pe coarda simpla

Recuperarea corzii simple de rapel

Daca retragerea din traseu trebuie facuta prin rapeluri lungi, dar din varii motive preferi sa urci asigurat cu o coarda simpla, poti folosi o cordelina ceva mai lunga decat coarda (adica cel putin lungimea corzii plus alungirea acesteia sub greutatea celui care coboara) cu ajutorul careia vei putea dubla lungimea rapelurilor. Este de preferat ca aceasta cordelina sa fie statica, astfel incat sa nu se alungeasca prea mult sub sarcina.

Pentru aceasta, ancora de rapel trebuie sa fie echipata cu o za rapida (maillon) prin care vei trece un capat al corzii, apoi faci o bucla cu un nod opt pe care o prinzi cu o carabiniera cu siguranta inapoi pe coarda. Practic coarda va fi ancorata prin blocarea acestui nod in maillon (nodul va fi prea mare ca sa treaca prin acesta) si va fi asigurata cu ajutorul carabinierei.

De bucla innodata la capatul corzii vei lega un capat al cordelinei, iar celalalt capat il vei lega undeva pe ham, astfel incat sa nu il scapi in timpul coborarii. Rapelul se va face pe coarda simpla, apoi aceasta se recupereaza tragand de cordelina.

Din cauza ca nodul si carabiniera care trebuie trase jos cu ajutorul cordelinei sunt destul de voluminoase, este posibil ca acestea sa se intepeneasca in fisuri sau pe muchiile orizontale, facand recuperarea corzii foarte dificila, daca nu imposibila. De asemenea, nodul ar putea sa agate pietre instabile pe care sa le disloce. Din aceasta cauza, metoda trebuie folosita cu precautie.


TOP

Retragerea fortata din traseu

In catararea treditionala, capul de coarda este pus adesea in situatia de a alege intre mai multe variante ale traseului, iar unele dintre optiunile posibile pot fi inselatoare: o fisura lunga si cu forme si dimensiuni ideale pentru catarare si pentru montarea protectiilor se poate "infunda" pe o fatza fara prize, sau diedrul "perfect" spre care te-ai indrepat nu are o fisura asa cum credeai, iar fetzele netede ale acestuia ar face catararea mult prea dificila.

In aceste cazuri nu prea ai de ales: trebuie sa cobori inapoi in punctul in care ai facut alegerea variantei respective si sa gasesti o alta linie pe care sa continui catararea sau, daca nu ai alte optiuni, sa te retragi din traseu.


Pentru a te intoarce, solutia cea mai evidenta si mai simpla este sa incerci sa te descateri, recuperand protectiile montate pe masura ce cobori. Astfel, vei risca exact aceleasi inaltimi de cadere cu care te-ai confruntat la urcare, dar nu va trebui sa lasi echipament in urma.

  In catararea traditionala, descatararea este o tehnica foarte utila, pe care este bine sa o incluzi in programul tau de antrenament, pentru a o putea folosi in mod eficient atunci cand este nevoie.

Daca nu reusesti sa te descateri liber, poti incerca coborarea prin metode artificiale. Pentru aceasta trebuie sa improvizezi doua scarite din anouri de chinga si sa montezi protectii intermediare (daca fisura permite acest lucru) pe care le recuperezi din urma, pe masura ce cobori.

Intr-o situatie extrema, in care consideri ca stilul ascensiunii nu mai are importanta (de ex. iminenta unei furtuni, apropierea noptii etc.), ai putea folosi catararea artificiala si pentru a forta depasirea pasajului pe care n-ai reusit sa-l treci prin catarare libera, daca dupa acesta exista posibilitati pentru continuarea traseului.


Uneori, coborarea unui pasaj cu asigurari rare, pe care te-ai catarat cu greu, ti se poate parea imposibila. In acest caz, va trebui sa sacrifici cateva dintre protectiile pe care le mai ai pe ham pentru a amenaja o ancora din care sa cobori. Nu te zgarci la echipament, siguranta ta si a echipei de coarda este mai importanta decat pretul protectiilor respective. In plus, este posibil ca dupa ce gasesti o alta varianta de traseu, secundul sa poata recupera "pierderea" penduland spre zona respectiva. De asemenea, ai putea sa demontezi protectiile abandonate atunci cand cobori in rapel, la terminarea traseului.

Dupa ce treci coarda prin punctul principal al ancorei pentru coborare, secundul poate sa te coboare "salam", iar pe parcursul coborarii poti recupera protectiile montate pe lungimea respectiva. Trebuie mentionat aici ca pe masura ce cobori recuperand protectiile, lungimea de cadere potentiala in cazul cedarii ancorei creste foarte mult. Pentru a micsora riscul, este indicat sa te asiguri cu un nod Prusik montat pe coarda care urca spre ancora (cea pe care te fileaza secundul) si prins cu o carabiniera cu siguranta de brida de asigurare a hamului, iar pe masura ce cobori, vei trage in jos acest nod cu o mana. In cazul cedarii ancorei, nodul Prusik se va bloca pe coarda, iar in acest fel vei cadea doar dublul inaltimii pana la asigurarea de sub tine (in speranta ca bucla din cordelina cu care ai facut nodul de autoasigurare rezista...).

Totusi, atunci cand esti coborat de catre secund, solicitarile asupra ancorei sunt mai mari datorita efectului de scripete, asa ca s-ar putea sa consideri ca o coborire in rapel este mai putin riscanta. In acest caz, inainte de a incepe coborarea, trebuie sa te asiguri ca rapelul te duce acolo unde vrei sa ajungi, pentru ca in multe cazuri, daca peretele este surplombat sau daca linia traseului este oblica, s-ar putea sa nu mai ai posibilitatea sa pendulezi inapoi spre linia traseului. In aceasta situatie, secundul trebuie sa pastreze un capat al corzii, astfel incat sa te poata dirija spre locul dorit. In caz contrar, chiar daca reusesti sa pendulezi, ar putea fi dificil, daca nu chiar imposibil, sa trimiti coarda inapoi in regrupare pentru ca secundul sa preia din nou asigurarea.

Cand ajungi in locul din care poti gasi o alta continuare a traseului, montezi o ancora pentru autoasigurare formata din doua sau trei protectii solide si egalizate, apoi recuperezi coarda de rapel, te legi din nou in capatul corzii, iar secundul recupereaza surplusul de coarda si reia asigurarea capului de coarda.


Daca ai nevoie sa cobori o distanta mai scurta si in regrupare a mai ramas suficienta coarda, poti aplica o metoda mai putin riscanta. Construieste o ancora solida in care sa te asiguri, apoi trage sus toata coarda disponibila. Cand coarda dintre tine si secund s-a intins, faci o bucla cu un nod opt pe care o prinzi pe bucla de asigurare de pe ham cu doua carabiniere cu siguranta cu clapetele opuse, iar secundul preia din nou asigurarea.

Acum esti asigurat de jos si ai la dispozitie o anumita lungime de coarda pe care poti face rapel din ancora pe care ai montat-o (recuperand si protectiile din traseu), in timp ce secundul te asigura pe restul corzii, avand si posibilitatea sa te dirijeze spre regrupare.

Aceasta solutie se simplifica mult daca ai doua corzi de asigurare: poti sa faci rapel sau sa te auto-filezi pe una dintre corzi, in timp ce secundul te asigura pe cealalta coarda. Daca lungimea corzii nu este suficienta, in timpul coborarii te poti opri sa montezi o alta ancora, apoi recuperezi coarda de rapel si o treci prin carabiniera noii ancore, dupa care continui in acelasi fel.


In anumite situatii, in care continuarea catararii ar implica asumarea unor riscuri nejustificate, poti fi pus in situatia sa iei decizia retragerii din traseu inainte de terminarea lui. In asemenea cazuri, este bine sa renunti la momentul potrivit, cat timp echipa mai poate inca sa coboare in siguranta:




Copyright