Găurirea stâncii în vederea montării ancorelor
Echipamentul pentru găurire
În amenajarea traseelor de escaladă, nevoia de mobilitate impune folosirea mașinilor de găurit portabile, alimentate cu acumulatori. Acestea trebuie să fie ușoare, dar să aibă putere și energie de percuție suficiente pentru a face găuri de diametrul necesar în tipul de rocă pe care se face echiparea, iar acumulatorii trebuie să aibă capacitate cât mai mare, pentru a asigura autonomia necesară. De asemenea, este de preferat să ai mai mulți acumulatori de schimb, ca să nu fii nevoit să faci pauze pentru încărcarea acestora.
În prezent, eu folosesc o mașină de găurit Ryobi alimentată la 18 V cu acumulatori Li-Ion de 5 Ah (cea din fotografia de mai jos), care până acum s-a dovedit foarte eficientă pentru echiparea cu ancore mecanice și chimice (cu găuri de 10 și 12 mm) a traseelor pe calcar.
Rotopercutantă cu acumulatori Ryobi
Dacă accesul la top este facil și nu trebuie să urc pe coardă cu tot echipamentul, uneori prefer să folosesc vechea mea mașină de găurit Hilti TE-2A, căreia (după ce au cedat acumulatorii Ni-Mh cu care am cumpărat-o) i-am adaptat o baterie externă de 24 V formată din doi acumulatori SLA de 12 V/9 Ah legați în serie. Bateria este destul de grea, dar îmi asigură autonomia pentru cel puțin 50-60 de găuri.
Rotopercutantă Hilti cu baterie externă
Pentru echiparea falezelor de înălțime medie (15 – 25 m) cu acces ușor sau pentru cele din zonele unde nu există posibilitatea de reîncărcare a acumulatorilor, se pot folosi și mașini de găurit rotopercutante alimentate la 220 V de un generator (≥2 kW) prin intermediul unui cablu suficient de lung.
Prima oară, am folosit această metodă în 1994, la Sinaia, pe Valea Peleșului, unde francezii cu care am colaborat la amenajarea zonei (care ulterior a fost numită Faleza Francezilor) au adus și un generator. Mai târziu, în 2005, am folosit un generator Honda împrumutat de la David Neacșu pentru reechiparea traseelor mele de la Sinaia.
În 2006 și 2007 am echipat în același fel niște trasee din Sohodol, GJ și din Cheile Folea, VL folosind "utilajul" din fotografie, care deși era compact, ușor și foarte ieftin (l-am cumpărat de la un magazin "TCM"), era foarte puternic.
În prezent, am un generator Kipor de 2kW, dar n-am avut încă ocazia să-l folosesc prea mult, pentru că acolo unde am lucrat, mașinile de găurit cu acumulatori mi s-au părut o soluție mai bună.
Pentru găurirea în stâncă se folosesc burghie SDS Plus, de preferat cu patru muchii tăietoare, (cum este cel din imaginea de mai jos), care asigură diametre mai precise ale găurilor decât cele cu doar două muchii. Pentru găurile pentru ancore mecanice se folosesc burghie cu același diametru cu cel al bolțurilor care se montează (uzual, 10 sau 12 mm), iar pentru ancorele chimice diametrul burghiului este de regulă cu 2 mm mai mare decât cel al tijei ancorei (în general, 12 sau 14 mm).
Periodic (mai ales în rocile mai dure), trebuie să verifici uzura burghielor, pentru că dacă muchiile tăietoare sunt tocite, diametrele găurilor vor fi mai mici decât cele necesare.(Când începi operațiunea de găurire, trebuie să ai întotdeauna la tine și niște burghie de rezervă, în caz de uzură pronunțată - sau de pierdere - al celui din mașina de găurit).
Burghiu SDS Plus cu patru muchii tăietoare
Găurirea stâncii
Amplasamentul găurilor
Înainte de a începe găurirea, trebuie să te asiguri că ancora va fi montată în rocă sănătoasă, la minimum 20 cm de zonele slabe din jur (fisuri, muchii, alveole etc.). Pentru aceasta, pe lângă inspectarea vizuală, este necesar să verifici stânca din zona respectivă prin batere ușoară cu un ciocan, iar sunetul și vibrațiile din stâncă îți vor da indicii despre calitatea rocii din amplasament și despre existența golurilor sau fisurilor ascunse.
Dacă montezi o ancoră cu urechea fixată cu piuliță, locul respectiv trebuie să ofere o suprafață plană de contact între ureche și stâncă. În cazul în care suprafața stâncii este foarte neregulată, iar acela este singurul amplasament disponibil, zona de contact a urechii trebuie să fie netezită cu ciocanul (eventual folosind o daltă), pentru eliminarea proeminențelor care pot provoca un efect de pârghie nedorit.
De asemenea, trebuie să te asiguri (din nou!) că în această poziție a ancorei, bucla de asigurare nu se freacă de muchii ascuțite ale stâncii aflate sub ancoră, iar carabiniera acesteia nu face pârghie între urechea ancorei și formațiunile stâncii.
Găurirea propriu-zisă
În timpul găuririi, burghiul trebuie menținut perfect perpendicular pe suprafața stâncii, iar mașina de găurit trebuie ținută ferm în aceeași poziție, pentru a preveni ovalizarea găurii. Pentru aceasta, în mod ideal, găurirea se va face la nivelul pieptului, dintr-o poziție stabilă.
Dacă este posibil, găurirea se începe cu turație mai mică, până la formarea unui locaș cilindric, apoi se continuă cu turație normală. În caz contrar, există riscul de spargere a stratului superficial de rocă din jurul găurii în forma unui „crater” conic, ceea ce impune reajustarea suprafeței de contact a urechii.
Viteza de găurire trebuie să fie moderată și constantă, semn că roca este omogenă și solidă (variații mari ale vitezei de înaintare pot indica existența unor cavități sau a unor zone de rocă slabă!).
De asemenea, în timpul găuririi trebuie să urmărești cu atenție culoarea prafului rezultat, care îți poate da indicii despre rezistența rocii din adâncime (de exemplu, în calcar, praful alb poate indica o rocă sănătoasă, în timp ce adesea, praful roșiatic indică o rocă slabă).
Condiții specifice pentru ancorele mecanice
Diametrul burghiului folosit trebuie să fie același cu cel al bolțurilor care vor fi bătute în găuri.
Adâncimea găurii va fi cu 1,5-2 cm mai mare decât lungimea bolțului, pentru ca la o eventuală acțiune de reamenajare sau pentru corectarea unei erori, după demontarea urechii, bolțul să poată fi bătut complet în gaură și acoperit cu rășină, eliminându-se astfel necesitatea tăierii acestuia. (Aceasta cerință este valabilă și pentru ancorele provizorii folosite pentru acces sau pentru dirijarea corzilor de lucru).
Condiții specifice pentru ancorele chimice
Diametrul găurii va respecta cu strictețe specificațiile fabricantului (verifică instrucțiunile de utilizare!). În general, pentru ancorele de 10 mm, gaura va avea diametrul de 12 mm, iar pentru cele de 12 mm se va folosi un burghiu de 14 mm.
De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită adâncimii găurii: dacă aceasta nu este suficientă, urechea ancorei nu se va rezema pe stâncă, formând astfel un braț de pârghie periculos, care mărește solicitările din tijă. Pe de altă parte, dacă gaura este prea adâncă, apar alte probleme, în funcție de tipul de rășină folosit:
- dacă folosești rășină injectată cu pistolul, o adâncime prea mare a găurii va crește nejustificat consumul de rășină, care este destul de scumpă.
- dacă folosești fiole de rășină, o parte din rășină se va aduna în fundul găurii, iar cantitatea rămasă ar putea fi insuficientă pentru umplerea completă a spațiului dintre tijă și pereții găurii.
Din această cauză, pentru măsurarea exactă a adâncimii recomandate de fabricant, la găurire se va folosi o tijă distanțier montată pe mașina de găurit sau (mai practic) se va marca pe burghiu cu bandă adezivă (de preferat, textilă, ca să nu fie afectată de încălzirea burghiului) adâncimea necesară a găurii.
Unele tipuri de ancore necesită îngroparea parțială a urechii. Pentru aceasta, înainte de montaj se va săpa un locaș pentru ureche, în funcție de modelul ancorei. (Ai grijă, atunci când determini adâncimea necesară a găurii, trebuie să ții cont de adâncimea acestui locaș!). În caz contrar, se va produce un efect de pârghie, care va crește solicitările din ancoră, putând duce la ruperea acesteia sau la fisurarea rocii din jurul găurii (imaginea alăturată).
Verificarea dimensiunilor găurii se face introducând o ancoră în gaură și observând poziția urechii față de stâncă.
(Dacă este nevoie, locașul pentru urechea ancorei se poate ajusta cu lovituri ușoare aplicate cu vârful ascuțit al ciocanului, până când aceasta se așază perfect pe stâncă).
Umezeala poate micșora aderența unor anumite tipuri de rășini la pereții găurii, ceea ce ar putea compromite rezistența ancorei. Din aceasta cauză, dacă folosești un asemenea tip de rășină (verifică fișa tehnică a produsului!), găurile pentru ancorele chimice trebuie să fie făcute chiar înainte de montaj, pentru a preveni condensarea umezelii atmosferice sau infiltrarea apei de ploaie în gaură, care s-ar putea produce dacă aceasta ar rămâne deschisă mai mult timp.
Curățarea găurilor
Pereții găurii trebuie să fie complet liberi de orice depunere care ar putea să împiedice aderența corespunzătoare la roca din jur a colierului expandabil al bolțului sau a rășinii folosite pentru fixarea ancorei chimice. Curățarea găurii se face prin cicluri repetate de suflare a prafului și de frecare a pereților găurii cu o perie cilindrică.
După perioadele ploioase, este posibil ca rocile poroase să fie umede în adâncime, chiar dacă stânca pare uscată la exterior. În acest caz, praful rezultat la găurire se amestecă cu apa din porii stâncii și se transformă într-o pastă cleioasă care aderă la pereți, iar această situație devine evidentă în timpul găuririi, care este îngreunată vizibil de pasta respectivă. O asemenea gaură trebuie lăsată să se usuce, apoi se curăță cu atenție.
Curățarea se începe întotdeauna prin suflarea prafului rezultat la găurire, folosind o pompă prevăzută cu un tub flexibil, al cărui capăt va fi introdus până în fundul găurii. (Metoda cu pompa este de preferat, pentru că dacă praful din gaură este suflat cu gura, umezeala din aerul expirat se poate condensa pe pereții găurii, transformând praful într-o pastă greu de curățat).
În continuare, se curăță cât mai bine pereții găurii cu o perie cilindrică din plastic sau metal adaptată diametrului găurii (de regulă, furnizorul ancorelor vinde și perii pentru curățarea găurilor), apoi se suflă din nou praful din gaură cu ajutorul pompei.
Ciclul "curățare cu peria/suflarea prafului" se repetă de câte ori este nevoie, până când gaura rămâne perfect curată.
Un model comercial de pompă pentru curățarea găurilor (cea gri) și o pompă pentru saltele pneumatice modificată în acest scop
Câteva perii metalice și din plastic pentru curățarea găurilor
Greșeli posibile în timpul găuririi
1. Începutul găurii are aspect de „crater” conic
Cauze probabile: craterul se formează prin spargerea stratului superficial de rocă din jurul găurii, produsă fie în timpul găuririi, fie la baterea bolțului în gaură. La începutul găuririi s-au folosit o turație și/sau o forță de percuție prea mari. Burghiul este tocit, ceea ce face ca gaura să aibă un diametru mai mic decât cel al bolțului, caz în care baterea forțată a acestuia provoacă spargerea rocii din jurul găurii.
Consecințe: între urechea ancorei și marginea găurii (fundul craterului) va exista o distanță care se constituie în braț de pârghie. Aceasta va induce solicitări suplimentare în bolț, care reduc rezistența efectivă a ancorei.
Prevenire: trebuie să începi găurirea cu turație mică (eventual cu putere de percuție mai mică, dacă mașina de găurit permite reglarea acesteia), până la formarea unui locaș cilindric, apoi poți continua cu turație normală. Periodic, trebuie să verifici uzura burghielor folosite și să le înlocuiești dacă observi că muchiile tăietoare s-au tocit.
Soluții pentru reparare: ajustezi cu ciocanul (și la nevoie cu dalta) suprafața din jurul găurii, astfel încât aceasta să devină plană, iar urechea ancorei să se lipească perfect de stâncă. (În acest caz, este posibil ca gaura să trebuiască adâncită!)
2. Gaura nu este perpendiculară pe suprafața stâncii
Cauze probabile: la găurire, burghiul nu a fost ținut perpendicular pe suprafața stâncii
Consecințe: urechea ancorei se va rezema pe stâncă doar cu una dintre margini, producând un efect de pârghie asupra bolțului. Încercarea de a o lipi de stâncă prin strângerea forțată a piuliței poate duce la îndoirea sau chiar la fisurarea sau ruperea bolțului. În aceste cazuri, rezistența ancorei va fi compromisă.
Prevenire: trebuie sa acorzi o mare atenție poziționării perpendiculare a burghiului pe suprafața stâncii. Găurirea se va face numai din poziții stabile (realizate la nevoie cu ajutorul asigurărilor suplimentare – nuci, friend-uri, pitoane etc. – sau cu ajutorul cârligelor Cliff) și în zone accesibile, în care ai control vizual (nu se fac găuri cu mâna întinsă deasupra capului sau în lateral). Încearcă să te poziționezi astfel încât în timpul găuririi să ții bormașina în dreptul pieptului.
Soluții pentru reparare: în unele cazuri (rare!), dacă unghiul pe care îl face axul găurii cu planul stâncii este mic (câteva grade) poți încerca ajustarea suprafeței de contact dintre ureche și stâncă astfel încât planul de contact să ajungă perpendicular pe axul găurii. De cele mai multe ori însă, este nevoie să faci altă gaură (la cel puțin 10-15 cm de prima!).
3. Gaura este ovalizată sau nu are diametru constant în adâncime
Cauze probabile: în timpul găuririi, bormașina a fost mișcată în lateral, iar burghiul a fost presat către pereții găurii.
Consecințe: prin ovalizarea sau lărgirea zonei de la începutul găurii, se produce un efect de pârghie asupra bolțului, ceea ce compromite rezistența acestuia. Lărgirea în adâncime a găurii va afecta atât stabilitatea bolțului în gaură (acesta poate căpăta „joc”), cât și modul în care se produce expandarea: din cauza faptului că diametrul găurii este mai mare decât cel necesar, este posibil să nu existe destulă frecare între colier și pereții găurii pentru a iniția expandarea acestuia.
Prevenire: găurirea se va face numai din poziții stabile și în zone accesibile, în care ai control vizual (nu se fac găuri cu mâna întinsă deasupra capului sau în lateral). Încearcă să te poziționezi astfel încât în timpul găuririi să ții bormașina în dreptul pieptului.
Soluții pentru reparare: dacă ovalizarea găurii a fost observată înainte de baterea bolțului, poți încerca lărgirea găurii, de exemplu, de la 10 la 12 mm. În aceste condiții însă, este dificil să obții o gaură cu diametru constant, așa că în gaura lărgită vei monta mai curând o ancoră chimică, pentru care această condiție nu este atât de importantă.
Dacă greșeala a fost observată în timpul baterii bolțului (acesta intră prea ușor în gaură) sau după (bolțul are joc în gaură sau se constată vizual un spațiu în jurul tijei filetate), poți încerca extragerea acestuia prin înșurubarea completă a piuliței și/sau prin baterea lui în exterior prin intermediul unui cablu extractor prins de ciocan și de o ureche montată pe bolț. Dacă metoda nu funcționează, singura soluție este să bați complet bolțul și să faci altă gaură (la cel puțin 10-15 cm distanță de prima!).
4. Alte probleme care pot apărea în timpul găuririi
4.1 Burghiul se blochează din cauza unei paste aderente formate în interiorul găurii
Cauze probabile: roca este îmbibată cu apă (foarte adesea după ploaie, în cazul rocilor poroase) sau la suprafața stâncii există o peliculă de apă care se prelinge în gaură, amestecându-se cu praful rezultat din găurire.
Soluții: înainte de începerea găuririi stânca se șterge cu o cârpă. Dacă îndepărtarea apei de pe suprafața respectivă nu este posibilă sau dacă roca este umedă în profunzime, se amână găurirea până când stânca va fi uscată.
4.2 În timpul găuririi, burghiul scapă brusc în adâncime
Cauze probabile: direcția găurii intersectează o cavitate din interiorul stâncii (alveolă, fisură etc.). (imaginea alăturată)
Soluții: pentru că nu poți cunoaște natura și dimensiunile golului respectiv, cel mai sigur este să cauți un alt loc pentru amplasarea ancorei, iar gaura cu probleme o astupi cu rășină.
4.3 Culoarea prafului care iese din gaură se schimbă pe parcursul găuririi și/sau sesizezi variații ale vitezei de găurire
Cauze probabile: traseul găurii traversează zone cu rocă mai slabă.
Soluții: dacă viteza de găurire rămâne totuși destul de mică (ceea ce înseamnă că stânca ar putea fi destul de solidă), cel mai indicat este ca în poziția respectivă să folosești o ancoră chimică (aceasta se comportă mult mai bine în roca slabă decât cele mecanice). În cel mai rău caz, în lipsa acestora se pot folosi bolțuri expandabile mai lungi (11-13 cm) sau cu diametru mai mare (12 mm), dar aceasta alegere este la latitudinea echipatorului, care trebuie sa evalueze corect caracteristicile rocii respective.
Dacă variațiile vitezei de înaintare a burghiului sunt mari sau dacă stânca pare prea slabă, mai bine cauți un alt loc pentru amplasarea ancorei, iar gaura făcută o astupi cu rășină.
