Manual de catarare traditionala curata

Ascensiunea traseelor de catarare traditionala curata

Meniul paginii

Exigentele catararii traditionale curate, pe parcursul careia capul de coarda trebuie sa descopere posibilitatile de asigurare si sa-si monteze el insusi protectiile, sunt mult mai complexe decat cele ale escaladei sportive, in care traseele sunt deja echipate cu protectii permanente.

Astfel, inainte de a te angaja intr-o ascensiune "trad", trebuie sa determini linia pe care te vei catara si sa obtii toate informatiile posibile despre aceasta, iar in timpul catararii trebuie sa fii capabil sa te orientezi cat mai bine in perete pentru a urma linia aleasa, ramanand totusi flexibil in privinta variantelor posibile ale acesteia.

In functie de particularitatile traseului ales, trebuie sa faci o alegere judicioasa a echipamentului necesar pentru ascensiune: corzi, protectii, bucle de asigurare, materiale pentru amenajarea regruparilor si a ancorelor de rapel.

Pentru descoperirea posibilitatilor de asigurare, trebuie sa fii capabil sa distingi fisurile care au forme, directii si dimensiuni adecvate acestui scop si sa apreciezi cat de solida este stanca. Pentru a monta protectii sigure, trebuie sa poti anticipa ce forte pot aparea si in ce directii pot ele actiona, trebuie sa stii ce modele si marimi de protectii poti sa folosesti in conditiile respective si cum sa le montezi corect. De asemenea, trebuie sa fii capabil sa anticipezi traseul corzilor si in functie de acesta sa determini lungimile optime ale buclelor de asigurare.

In traseele trad de mai multe lungimi de coarda trebuie sa stii cum sa montezi ancore de regrupare sigure, care sa reziste tuturor solicitarilor posibile, iar la terminarea ascensiunii echipa trebuie sa fii capabila sa coboare prin mijloace proprii inapoi la baza traseului.

Indiferent la care capat al corzii te afli, pe parcursul catararii trebuie sa evaluezi in mod obiectiv riscurile si sa-ti asumi pe deplin responsabilitatea pentru deciziile luate. Pentru aceasta, trebuie sa anticipezi efectele actiunilor tale si sa iei toate masurile necesare pentru ca niciun eveniment, oricat de improbabil ar fi el, sa nu aiba consecinte grave pentru tine si/sau pentru coechipierul tau.


Identificarea liniei traseului

Traseele de catarare traditionala curata (adica cele pentru parcurgerea carora se folosesc exclusiv protectii mobile) nu sunt marcate in niciun fel pe teren, ceea ce inseamna ca te vei catara pe stanca naturala, care nu poarta urmele altor ascensiuni care sa-ti ofere indicii in privinta directiilor de inaintare.

Pentru determinarea traseului pe care il vei parcurge, trebuie sa descoperi si sa analizezi variantele posibile, iar dintre acestea vei alege linia pe care o vei urma, folosind de multe ori acelasi tip de judecata ca si pentru o ascensiune in premiera, chiar daca traseul a mai fost urcat si de alti cataratori. Din aceasta cauza, capacitatea capului de coarda de a se orienta in perete si de a descoperi linia optima a traseului se dovedeste a fi o calitate esentiala pentru reusita ascensiunii.

Totusi, avand in vedere caracteristicile stilului traditional, traseele respective nu sunt chiar atat de greu de identificat: de regula, liniile lor sunt dictate de posibilitatile de asigurare pe care le ofera stanca, motiv pentru care acestea urmeaza frecvent sisteme de fisuri mai mult sau mai putin continue, care pot fi folosite atat pentru inaintare cat si pentru montarea protectiilor.

Unele dintre traseele foarte frecventate pot avea totusi regrupari echipate sau chiar protectii fixe (spituri, pitoane) montate in zonele care nu ofera alte posibilitati de asigurare. In general, aceste trasee "hibride" nu pun mari probleme de orientare, dar chiar si in acest caz trebuie ca in timpul catararii sa fii atent la posibilele schimbari de directie ale traseului, care s-ar putea sa nu fie evidente: traversari, bifurcatii de variante inselatoare, continuari "dupa colt", intersectii cu alte trasee etc.


Proiect de traseu

Identificarea liniei unui traseu existent poate incepe prin obtinerea din diferite surse a unor informatii despre aceasta: descrieri din topo-uri, relatari ale altor cataratori, fotografii etc. (desigur, daca vrei sa faci o ascensiune la vedere, trebuie sa eviti sa folosesti anumite surse, cum ar fi povestirile despre miscari si protectii, sau filmele celor care au urcat traseul).

Indiferent daca te pregatesti pentru parcurgerea in premiera a unei linii sau doar pentru repetarea unei ascensiuni pe un traseu foarte frecventat, o etapa absolut necesara este recunoasterea vizuala a traseului. Pentru aceasta, trebuie sa gasesti o pozitie din care se vede bine intregul perete sau cat mai mult din el si sa incerci sa determini liniile logice, care ofera cele mai multe posibilitati pentru inaintare si pentru asigurare (fisuri continue, diedre, muchii evidente etc.). In continuare, vei incerca sa obtii cat mai multe indicii despre miscari, protectii si pozitiile de odihna, studiind aceste linii cu ochiul liber sau chiar folosind un binoclu.

Determina variantele posibile ale traseului ales, eventualele traversari, discontinuitatile sistemelor de fisuri, pozitiile cele mai bune pentru montarea protectiilor si pentru odihna, portiunile care nu ofera posibilitati de asigurare, eventuale prize ascunse si orice alte caracteristici care ar putea fi necesare pentru orientare si pe care s-ar putea sa fie imposibil sa le vezi din traseu, in timpul catararii.

De asemenea, in aceasta faza trebuie sa identifici eventualele pericole obiective aflate pe linia traseului (zone in care stanca pare friabila, bolovani care ar putea fi instabili etc.) si sa gasesti modalitati pentru evitarea acestora sau pentru diminuarea pericolului (de exemplu devierea liniei traseului pentru a ocoli o portiune friabila sau scurtarea unei lungimi de coarda pentru ca regruparea aflata intr-o zona expusa caderilor de pietre sa fie facuta la adapostul unei surplombe).

Desi toate aceste informatii sunt necesare pentru planificarea ascensiunii, trebuie sa eviti ca pe baza lor sa-ti faci un plan rigid, pe care sa incerci sa-l aplici cu orice pret. Pe parcursul catararii ai nevoie sa ramai flexibil, astfel incat sa te poti adapta oricaror elemente noi care ar putea surveni (de exemplu detalii pe care nu le-ai observat de la sol sau observatii pe care le-ai interpretat gresit).

Alte informatii utile pe care trebuie sa le obtii inainte de ascensiune sunt detaliile legate de coborarea la terminarea traseului si de posibilitatile pentru o eventuala retragere fortata din traseu: ancore de rapel echipate, trasee alaturate, brane pe care poti traversa etc.

  Pentru traseele de mai multe lungimi de coarda, aceste detalii pot fi marcate pe o fotografie a peretelui (ca in imaginea de mai sus) sau pe o schita a traseului, pe care o poti folosi pentru orientare in timpul ascensiunii.

De asemenea, poti pastra in aparatul de fotografiat sau in telefon o fotografie a paginii cu traseul din topo-ul tiparit si una a peretelui (pe care o poti face in faza de identificare a liniei). Aceste fotografii (marite cu ajutorul functiei zoom) te pot ajuta sa identifici detalii ale traseului pe parcursul ascensiunii.

In final, dupa adunarea tuturor informatiile posibile despre traseu, trebuie analizata in mod obiectiv capacitatea echipei de coarda de a se confrunta cu dificultatile ascensiunii. Cataratorii trebuie sa-si evalueze nivelul de pregatire tehnica, fizica si mentala si capacitatea lor de a-si asuma in mod responsabil riscurile pe care le presupune parcurgerea liniei respective. Un alt element de care trebuie sa se tina cont este disponibilitatea echipamentului necesar pentru ascensiune.

Daca toate acestea sunt pe masura dificultatilor prognozate ale traseului, echipa poate decide sa inceapa ascensiunea. Daca nu, cel mai bine ar fi sa amane proiectul care deocamdata ii depaseste capacitatile si sa se orienteze catre un traseu mai potrivit cu posibilitatile actuale ale cataratorilor.


TOP

Montarea asigurarilor

Spre deosebire de escalada sportiva, unde traseele sunt (sau ar trebui sa fie...) echipate cu puncte de asigurare solide, pozitionate astfel incat sa se elimine orice pericol de accidentare a cataratorilor, in catararea traditionala capul de coarda trebuie sa-si monteze el insusi asigurarile pe masura ce se catara, asumandu-si raspunderea deplina pentru nivelul de protectie pe care i-l ofera acestea.

Multi cataratori cred ca in traseele "cu mobile" capul de coarda nu trebuie sa cada, dar aceasta idee nu prea are legatura cu realitatea: la fel ca si in celelalte stiluri de catarare, caderile pot surveni si in catararea traditionala. Din aceasta cauza, asigurarile din traseu trebuie sa fie capabile sa opreasca o cadere in coarda, nu doar sa ofere un oarecare confort psihic "pentru ca oricum n-o sa cad".

  Termenul "asigurare" se refera la protectia montata si echipata cu o bucla sau cu o carabiniera prin care a fost trecuta coarda de asigurare, care are rolul de a opri o eventuala cadere a cataratorului.

Montarea corecta a protectiilor mobile

Realizarea unor asigurari solide presupune - printre altele - o cunoastere temeinica a caracteristicilor mecanice si functionale ale protectiilor folosite, a domeniilor lor de utilizare si a limitelor acestora. De asemenea, trebuie sa cunosti regulile de montare corecta specifice fiecarei protectii, care de obicei sunt documentate pe larg de catre fabricant in instructiunile de folosire care insotesc fiecare protectie pe care o cumperi, precum si regulile generale, care trebuie respectate cu strictete la montarea tuturor protectiilor, indiferent de tipul sau modelul acestora:

Cadere in coarda

  In aparenta, in cazul unei caderi in coarda protectiile sunt solicitate gravitational, adica de sus in jos pe o directie verticala. Totusi, intr-un traseu vertical cataratorii nu cad in planul stancii, ci la o anumita distanta fata de aceasta (imaginea alaturata), iar din aceasta cauza va aparea o componenta orizontala a fortelor dinamice care poate smulge protectiile din fisura.

In consecinta, pentru a fi capabile sa preia si aceasta forta de tractiune spre exterior, cablurile friend-urilor si ale nucilor trebuie sa fie pozitionate pe directia probabila a rezultantei fortelor care pot aparea. In mod uzual, aceasta inseamna orientarea protectiilor la cca. 15 - 20 de grade fata de planul stancii (dar ceva mai putin pe fetele cazute si ceva mai mult in pasajele surplombate)


Factorul de cadere si fortele dinamice

Cunostintele despre caracteristicile mecanice si functionale ale protectiilor folosite si despre felul in care acestea se monteaza si se asigura corect trebuie sa fie completate de o buna intelegere a fortelor care pot aparea in cazul caderii si a directiilor din care actioneaza aceste forte asupra asigurarilor si asupra ancorelor de regrupare.

Intelegerea legaturii dintre inaltimea caderii, fortele dinamice generate si felul in care acestea sunt amortizate prin contributia diferitelor elemente ale sistemului are o mare importanta pentru evaluarea obiectiva a riscurilor asumate pe parcursul catararii. In functie de acestea, vom determina tipului si pozitia asigurarilor si felul in care acestea vor fi distribuite pe parcursul lungimii de coarda.

  Factorul de cadere F este un indicator teoretic al severitatii unei caderi si se defineste ca raportul dintre inaltimea de cadere H (masurata pana in punctul in care incepe sa se intinda coarda) si lungimea L a portiunii de coarda care amortizeaza caderea (coarda activa):   F = H / L

Factorul de cadere

In catarare, cele mai mari solicitari posibile din sistemul de asigurare vor aparea in conditiile opririi unei caderi cu factor 2, care corespunde situatiei in care inaltimea de cadere este de doua ori mai mare decat lungimea corzii desfasurate (diagrama din stanga imaginii alaturate).

In mod evident, acest fel de cadere poate surveni doar in traseele de mai multe lungimi de coarda, atunci cand fortele dinamice generate prin caderea capului de coarda sunt preluate direct de ancora de regrupare in care este asigurat secundul, fara sa existe asigurari intermediare.

Odata cu inaintarea pe parcursul unei lungimi de coarda, factorul de cadere potential - si implicit fortele dinamice generate in cazul unei eventuale caderi - se micsoreaza progresiv datorita montarii asigurarilor intermediare care limiteaza inaltimea de cadere, in timp ce lungimea corzii de asigurare dintre secund si capul de coarda va creste (in diagrama din dreapta este un exemplu de cadere cu factor 1).

Totusi, doua caderi cu acelasi factor de cadere dar cu inaltimi de cadere diferite (de exemplu o cadere de 5 m cu 10 m de coarda desfasurata si una de 10 m amortizata de 20 m de coarda) nu vor avea acelasi efect. Desi fortele dinamice generate vor fi similare, caderea mai lunga va dura mai mult, iar pe parcursul ei se va atinge o viteza mai mare. Din aceasta cauza, energia care trebuie sa fie disipata pentru oprirea caderii va creste, ceea ce inseamna ca alungirea dinamica a corzii (care se adauga la inaltimea de cadere) se va mari, iar in aceste conditii pericolul de lovire a unui obstacol in timpul caderii va spori semnificativ.

  Mentinerea factorului de cadere (si implicit a fortelor dinamice potentiale) la o valoare rezonabila prin montarea asigurarilor la distante corespunzatoare pe parcursul lungimii este una dintre responsabilitatile capului de coarda.

Fortele de frecare care apar la schimbarile de directie ale corzii sau la contactul acesteia cu stanca pot micsora lungimea efectiva a corzii care amortizeaza caderea, ceea ce mareste factorul de cadere real, iar aceasta are ca rezultat cresterea fortelor dinamice din sistem.

De exemplu, daca o asigurare este pozitionata sub un tavan fara o extensie de lungime adecvata, coarda va freca pe buza tavanului. Amortizarea unei eventuale caderi intr-o asigurare plasata mai sus s-ar face practic numai pe lungimea de coarda dintre buza tavanului si capul de coarda, in timp ce contributia restului corzii va fi drastic micsorata datorita fortelor de frecare generate la contactul cu stanca. In acest caz, factorul de cadere real va fi mult mai mare decat cel teoretic.

Strategii de asigurare

Montarea asigurarilor necesita atentie si consuma timp si energie, dar aceasta este o componenta importanta a catararii traditionale, care constituie - pe langa problemele pe care le pune depasirea obstacolelor din traseu - o clasa aparte de probleme pe care cataratorul le are de rezolvat pe parcursul catararii.

In principiu, asigurarile au rolul de a limita consecintele caderilor in coarda si se amplaseaza acolo unde simti nevoia lor, in general inaintea pasajelor mai dificile, in care este mai probabil sa cazi, sau pentru reducerea inaltimii potentiale de cadere pe parcursul lungimii de coarda. Totusi, lucrurile nu sunt chiar atat de simple...

Asigurarile pe care le montezi nu functioneaza in mod independent, ci trebuie sa se integreze in sistemul de asigurare pe care il construiesti pe masura ce inaintezi. Pentru ca acest sistem sa fie cat mai eficient si pentru ca elaborarea lui sa consume o proportie cat mai mica din resursele necesare pentru catararea propriu-zisa, trebuie sa-ti stabilesti strategii de asigurare care sa tina cont de conditiile specifice intalnite in traseu.

Pentru aceasta, pe masura ce te cateri, trebuie sa anticipezi directia de inaintare si dificultatea miscarilor, sa apreciezi nivelul de protectie de care ai nevoie pentru parcurgerea pasajului urmator, sa descoperi si sa exploatezi in mod optim posibilitatile de asigurare pe care ti le ofera stanca si echipamentul de care dispui si sa cauti modalitati prin care sa-ti economisesti energia consumata in procesul de construire a sistemului de asigurare.

Siguranta secundului

Pe parcursul catararii, capul de coarda are libertatea de a-si alege nivelul de risc pe care este dispus sa si-l asume, in timp ce secundul este nevoit sa se confrunte cu riscurile pe care i le impune coechipierul sau. Din aceasta cauza, capul de coarda are obligatia morala de a face tot ce-i sta in putinta pentru a-si proteja secundul.

Astfel, daca inainte de un pasaj dificil al unei traversari ai montat o protectie, nu uita sa montezi una (foarte solida!) si imediat dupa trecerea pasajului, chiar daca aceasta nu este necesara pentru capul de coarda, pentru a oferi siguranta secundului in cazul unei caderi pe parcursul portiunii dificile, micsorand astfel riscul ca acesta sa penduleze catre un obstacol din traseu (muchie, brana etc.).

Chiar si in cazul unei traversari usoare, cum ar fi parcurgerea unei brane catre o regrupare laterala, capul de coarda trebuie sa se gandeasca la siguranta secundului si sa monteze asigurari la distante rezonabile pentru a nu-si obliga coechipierul sa se confrunte cu perspectiva unui pendul inspaimantator in situatia in care i s-ar rupe o priza, ar aluneca pe iarba sau s-ar calca pe sireturi.

  In situatia in care dupa traversare traseul continua vertical, iar pentru asigurare folosesti o pereche de semicorzi, o solutie pe care am aplicat-o de multe ori pentru protejarea secundului ar fi ca dupa "crux-ul" traversarii sa asiguri doar una dintre corzi, urmand ca pe cealalta sa incepi sa o asiguri doar dupa ce ajungi la o oarecare inaltime deasupra traversarii, astfel incat secundul sa aiba asigurare "de sus" pe pasajul respectiv.

In situatiile in care secundul ar putea sa penduleze in cazul unei caderi, trebuie sa iei in calcul si riscul ca integritatea corzilor sa fie afectata (de exemplu prin frecarea cu muchiile taioase sau prin intepenirea intr-o fisura) si sa montezi asigurari pentru a preveni acest lucru.

Asigurari "impuse"

Pe parcursul oricarui traseu exista  exista cateva situatii "standard"  in care cataratorii sunt mai expusi si in care asigurarile trebuie montate intr-un anumit fel pentru a micsora riscurile cu care se confrunta acestia.

La inceputul traseului sau dupa trecerea peste un prag sau o brana, pentru a preveni caderea la sol a capului de coarda sau lovirea lui de obstacolele depasite, asigurarile trebuie sa fie montate suficient de des si trebuie sa fie foarte sigure, atata timp cat acest pericol este prezent. Din aceasta cauza, daca te bazezi pe o singura protectie care sa te impiedice sa "cauti petrol" la baza traseului, atunci ar fi bine ca aceasta sa fie foarte solida sau chiar sa fie dublata cu o alta, montata cat mai aproape, care sa-ti ofere mai multa siguranta.

La inceputul unei noi lungimi de coarda, de la plecarea din regrupare a capului de coarda si pana in momentul in care acesta monteaza prima asigurare, factorul unei eventuale caderi in coarda este 2 (inaltimea de cadere potentiala este de doua ori mai mare decat lungimea corzii desfasurate). In aceste conditii, siguranta intregii echipe depinde doar de ancora din regrupare, care ar prelua direct fortele dinamice foarte mari generate intr-o asemenea cadere.

Pentru a iesi din aceasta situatie periculoasa, capul de coarda trebuie sa monteze o asigurare solida cat mai curand dupa plecarea din regrupare (in jargonul cataratorilor acesta asigurare este numita "de factor"). Urmatoarele cateva asigurari vor fi amplasate la distante mai mici, in scopul pastrarii factorului de cadere potential la valori cat mai reduse, astfel incat sa se limiteze fortele dinamice care actioneaza asupra ancorei si asupra protectiilor in cazul unei caderi.

  Folosirea punctului principal al ancorei sau a uneia dintre protectiile primare ale acesteia ca o prima asigurare a urmatoarei lungimi de coarda este discutabila (desi este recomandata de multi cataratori experimentati), pentru ca in eventualitatea caderii capului inainte de montarea unei alte asigurari, solicitarile asupra ancorei se dubleaza datorita efectului de scripete. Mai mult, in acest caz secundul ar fi tras brusc si cu putere spre ancora de regrupare, ceea ce ar putea produce lovirea lui de stanca si/sau pierderea controlului asupra corzii de asigurare.


In situatia in care la inceputul unei lungimi de coarda nu exista posibilitati de asigurare si capul de coarda alege sa asigure coarda in ancora de regrupare, o solutie ar fi ca secundul sa fileze temporar dintr-o pozitie aflata la cativa metri sub regrupare, pentru a mari lungimea corzii active, reducand asfel factorul de cadere.

Pentru aceasta, cataratorul respectiv se poate auto-fila cu un nod semi-cabestan printr-o carabiniera prinsa in punctul principal al ancorei, iar cand ajunge in pozitia dorita, prinde coarda libera pe brida de asigurare de la ham cu o carabiniera cu siguranta si un nod opt, astfel incat sa fie legat ham-ancora-ham. In aceasta pozitie, secundul va trebui sa construiasca inca o ancora din doua-trei protectii, in care sa se auto-asigure pentru a preveni smulgerea sa in sus in cazul unei caderi a capului de coarda si pentru pozitionare.


O alta solutie ar fi ca inainte de a regrupa, capul de coarda sa mai urce cativa metri pe lungimea urmatoare, pana cand gaseste posibilitatea de a monta o protectie solida (profitand astfel de un factor de cadere potential redus, pentru ca are multa coarda desfasurata in sistem), urmand ca dupa asigurarea acestei protectii, capul sa se descatare inapoi in pozitia de regrupare unde va construi ancora. In acest fel, capul de coarda de pe urmatoarea lungime va putea parcurge distanta pana la prima asigurare fiind asigurat "de sus", ceea ce elimina pericolul unei caderi cu factor 2.

Dublarea protectiilor

Pe parcursul catararii pot aparea situatii periculoase in care cedarea unei asigurari in cazul caderii capului de coarda ar putea duce la accidentarea acestuia (caderea pe sol, lovirea de un obstacol etc.). De asemenea, uneori poti intalni portiuni mai lungi in care nu ai posibilitatea sa montezi protectii (run-out). Inainte de asemenea pasaje, in care consecintele unei caderi ar putea fi destul de grave, ai nevoie de o asigurare deosebit de solida.

Pentru cresterea sigurantei (sau chiar si numai "de incurajare" inainte de portiunile in care o cadere este mai probabila, de exemplu crux-ul traseului), poti incerca sa dublezi protectiile sau chiar sa folosesti pentru asigurare o mini-ancora construita din doua sau mai multe protectii. Pentru construirea acestei ancore, vei avea de ales intre egalizarea statica sau cea dinamica, in functie de ceea ce vrei sa obtii: redundanta, respectiv distribuirea cat mai uniforma a incarcarilor.

Ancora pre-egalizata

Intr-o situatie in care poti monta doua sau mai multe protectii foarte solide, astfel incat oricare dintre acestea ar putea fi suficienta pentru oprirea unei caderi, rolul protectiilor suplimentare va fi sa ofere redundanta ancorei: daca totusi una dintre protectii cedeaza, incarcarile vor fi preluate de o alta, care va functiona ca o rezerva. In acest caz, metoda preferata va fi egalizarea statica (folosind un anou sau o bucla din cordelina), astfel incat sa elimini extensia ancorei in cazul cedarii uneia dintre protectii (imaginea din stanga).

X glisant

Daca in amplasamentul respectiv poti monta doar protectii cu rezistenta mica (de exemplu nuci "micro"), ai interesul ca incarcarea sa fie distribuita cat mai egal intre acestea, caz in care poti alege sa egalizezi dinamic protectiile respective folosind un anou, in configuratia "X glisant" (imaginea din dreapta). Astfel, doua nuci mici cu rezistenta de 6 kN montate perfect si egalizate cu un anou cu un X glisant ar putea sa suporte impreuna o solicitare de 10-12 kN, ceea ce ar putea fi suficient in cele mai multe dintre cazuri.

In acest caz, pentru diminuarea frecarilor care pot aparea intre chingi si carabiniera, care pot micsora eficienta egalizarii, este bine sa folosesti un anou din chinga Dyneema cat mai subtire, iar asigurarea se va face folosind o carabiniera larga, care sa alunece usor pe chingi. Daca pozitia iti permite, poti reduce extensia care se poate produce in cazul cedarii uneia dintre protectii facand un nod simplu "de limitare" pe bratul cel mai lung al anoului.

O solutie mai buna pentru egalizarea a doua protectii apropiate ar fi sa o asiguri pe fiecare dintre ele cu cate una dintre semicorzi, sau daca folosesti o coarda simpla, sa le asiguri pe amandoua cu bucle de lungime corespunzatoare, in asa fel incat carabinierele pentru coarda sa se afle la acelasi nivel. In acest fel, exista mai multe sanse ca in cazul unei caderi solicitarile asupra protectiilor sa fie cat de cat distribuite intre acestea, sau ca in cazul cedarii uneia dintre protectii, caderea sa fie oprita de cea ramasa.

Asigurari multidirectionale

Schimbarea directiei solicitarilor asupra asigurarii

Directiile fortelor care actioneaza asupra unei asigurari se pot modifica pe parcursul catararii. Aceste situatii trebuie sa fie identificate de capul de coarda, care trebuie sa ia anumite masuri in privinta stabilitatii protectiilor din sectiunile respective.

Una dintre aceste situatii apare atunci cand traseul are linie oblica sau are pasaje de traversare. In acest caz, atat caderea capului de coarda, cat si cea a secundului vor genera forte dinamice similare, dar acestea vor fi aplicate in directii diferite (sagetile rosii din diagrama alaturata indica directiile solicitarilor in cele doua cazuri).

Smulgerea in cascada a protectiilor

O atentie deosebita trebuie acordata asigurarilor aflate la inceputul traseului. Daca in prima lungime secundul nu poate fila corzile direct de la baza traseului si se va plasa undeva mai departe de perete, coarda va face un unghi in dreptul primei asigurari (notata cu "1" in imaginea din stanga).

In cazul caderii capului de coarda, aceasta schimbare de directie a corzii va produce tractionarea protectiei respective spre exterior. Cedarea primei asigurari ar putea avea ca efect solicitarea spre exterior a protectiilor urmatoare si smulgerea acestora "in cascada", de jos in sus, in ordinea 1-2-3, putandu-se ajunge in final la situatia din diagrama din dreapta, care in mod evident este deosebit de periculoasa pentru capul de coarda.

O situatie similara, in care se poate produce smulgerea din fisura a protectiilor, poate aparea si in cazul in care anumite schimbari de directie a corzii nu pot fi eliminate prin extinderea cu o bucla mai lunga a asigurarii respective (de exemplu la capetele traversarilor).

Nuci nontate in opozitie

In toate situatiile enumerate mai sus, asigurarile care in cazul unei caderi ar putea fi solicitate la tractiune spre exterior, in sensul smulgerii din fisura a protectiilor, trebuie sa fie multidirectionale.

Aceasta inseamna ca asigurarile trebuie sa reziste si in jos (in cazul caderii de deasupra lor) si la solicitarile spre exterior sau in lateral produse de actiunea corzii in cazul unei caderi a capului de coarda mai sus, pe parcursul lungimii respective.

Pentru a obtine o asigurare multidirectionala se pot folosi doua protectii montate in opozitie si tensionate (de ex. cu un anou folosind noduri cabestan ca in imaginea din dreapta). La nevoie, un singur friend ar putea indeplini partial acest rol datorita capacitatii lui de a se orienta in directia solicitarilor prin pivotarea in fisura, dar apare riscul ca acesta sa "paseasca" in fisura datorita miscarilor corzii si sa-si piarda stabilitatea.

Asigurarea protectiilor cu rezistenta mica

Atenuatoare de soc

Daca la inceputul lungimii de coarda (zona in care factorul de cadere are valori mari) sau inaintea unor portiuni lipsite de posibilitati de asigurare nu exista conditii pentru montarea de asigurari solide, ci numai plasamente pentru protectii cu rezistenta mecanica mica (6-8 kN) sau protectii naturale indoielnice (arbusti subtiri, clepsidre firave, care nu-ti inspira incredere etc.), acestea pot fi asigurate cu un atenuator de soc (in imagine sunt doua exemple: Yates Screamer si Petzl Nitro-3).

Acesta functioneaza prin ruperea graduala (incepand de la o forta de 2-3 kN) a unor siruri de cusaturi, ceea ce va consuma o parte din energia caderii, reducandu-se astfel forta maxima din sistem.

Este bine de stiut insa, ca testele facute de Clubul Alpin Italian in situatii reale, pe stanca, arata ca atenuatoarele de soc sunt eficiente doar in cazul caderilor scurte. Prin urmare, daca ai asigurat o protectie indoielnica prin intermediul unui "shock absorber" si pe parcursul urmatorilor cativa metri nu gasesti o posibilitate de asigurare mai solida, va trebui sa fii constient ca ai intrat intr-o situatie periculoasa si ca trebuie sa te cateri in consecinta (sau sa te retragi...).


Totusi, chiar daca dispui de toate materialele necesare, inainte de a construi o asigurare pe care stii ca nu te poti baza prea mult, incearca sa-ti dai seama daca nu te-ai putea dispensa de ea. In multe cazuri, energia consumata pentru montarea unei protectii nesatisfacatoare ar putea fi folosita mai eficient pentru catararea in continuare pana la o posibilitate de asigurare mai solida (cataratorii americani spun "when in doubt, run it out"...).

Folosirea pitoanelor gasite in trasee

In Romania, contrar practicii internationale, pitoanele folosite la premierele majoritatii liniilor "clasice" au fost lasate in mod deliberat in trasee ca protectii fixe, atat pentru asigurarea pe parcursul catararii, cat si pentru amenajarea regruparilor. In timp, multe dintre vechile pitoanele au ruginit sau au fost slabite de ciclurile de inghet/dezghet si au disparut, dar in trasee au mai ramas destule "relicve", pe care unii cataratori le mai folosesc inca pentru asigurare (motiv pentru care am considerat ca trebuie sa mentionez pitoanele in aceasta sectiune).

  Este practic imposibil sa evaluezi rezistenta unui piton gasit intr-un traseu. Desi partea vizibila a pitonului poate parea solida, nu stii niciodata ce se ascunde in interiorul fisurii: cat de lung este pitonul, cat de avansata este coroziunea lui, cat de alterata este roca din interiorul fisurii etc.

Piton

Din aceasta cauza, un piton ii este de folos doar cataratorului care l-a batut, pentru ca acesta este singurul care stie ce dimensiuni si ce caracteristici mecanice are pitonul respectiv, cat de bine este fixat si cata incredere poate avea in acea asigurare.

Mai mult, pitonul respectiv este "de incredere" doar imediat dupa ce a fost batut, datorita caracterului imprevizibil al comportamentul lui in timp (chiar si de la o zi la alta !): dilatarea sau contractia pitonului sau stancii datorate variatiilor de temperatura, lubrifierea suprafetei de contact dintre piton si peretii fisurii datorata umezelii, coroziunea etc. pot afecta stabilitatea pitonului in moduri absolut incontrolabile.

In aceste conditii, eu consider ca acei cataratori care aleg sa foloseasca pentru asigurare pitoanele din trasee, se angajeaza intr-un joc de noroc care nu are nimic in comun cu modul responsabil in care trebuie analizate si acceptate riscurile in catarare.

In consecinta, sfatul meu este sa eviti folosirea pitoanelor fixe gasite in trasee (fie ele vechi sau recente) si sa incerci sa gasesti posibilitati alternative de asigurare cu protectii mobile.

Daca totusi nu ai de ales, verifica rezistenta pitonului prin smucituri aplicate in lungul fisurii si spre exterior cu ajutorul unei bucle (vei fi surprins sa descoperi cat de multe pitoane care par solide la prima vedere pot fi scoase cu mana in acest fel) si verifica daca sunetul scos la lovirea cu un obiect metalic (carabiniera, hex etc.) nu este infundat, caz in care pitonul ar putea fi slabit si nesigur. Daca dupa "verificare" alegi totusi sa folosesti pitonul respectiv pentru asigurare, catara-te cu precautie deasupra acestuia si incearca sa montezi cat mai repede o protectie solida.

Din aceleasi motive, daca intalnesti o regrupare "echipata" cu pitoane si dupa verificarea acestora alegi sa le folosesti, cauta posibilitati pentru montarea de protectii mobile pe care sa le integrezi in componenta ancorei de regrupare, astfel incat sa fii sigur ca aceasta poate face fata tuturor solicitarilor care pot aparea. Daca nu reusesti sa montezi protectii suplimentare, cel mai indicat este sa cauti o alta pozitie de regrupare, care sa-ti ofere posibilitati mai bune pentru construirea unei ancore solide si sigure.


TOP

Traseul corzilor

In catararea traditionala, posibilitatile de montare a protectiilor se gasesc de cele mai multe ori in lateral fata de directia de inaintare. Daca traseul corzii ar urma intocmai dispunerea haotica a acestora, in dreptul asigurarilor ar aparea schimbari de directie care ar putea genera solicitari periculoase asupra sistemului de asigurare.

Pe masura ce inainteaza, capul de coarda trebuie sa extinda asigurarile cu bucle de lungimi adecvate, astfel incat traseul fiecarei corzi sa fie cat mai direct, in scopul eliminarii - sau macar reducerii - fortelor nedorite din sistem:

Pentru reducerea frecarilor, se poate recurge la montarea de extensii de lungime adecvata astfel incat corzile sa fie deviate cat mai putin in dreptul asigurarilor respective. Totusi, o asemenea extensie produce cresterea inaltimii caderii potentiale, ceea ce in anumite cazuri poate fi extrem de periculos: caderea la sol sau pe praguri, lovirea de obstacole pe parcursul caderii etc.

Pentru diminuarea fortelor de frecare acolo unde nu pot fi evitate schimbarile de directie ale corzii sau pentru a evita extinderea exagerata a protectiilor aflate la schimbarile radicale de directie, se pot folosi bucle mai scurte (20~30 cm) echipate cu cate o carabiniera DMM Revolver, care are un scripete incorporat (imaginea alaturata).

Unul dintre cazurile in care ar trebui sa fie folosita o asemenea bucla este atunci cand secundul nu poate fila de la baza stancii, iar coarda face un unghi spre exterior in dreptul primei protectii (care trebuie sa fie multi-directionala !). In mod evident, in aceasta situatie, cu cat bucla de asigurare este mai lunga, cu atat creste pericolul de cadere la sol a capului de coarda.

De asemenea, montarea de bucle cu carabiniere Revolver la ambele capete ale unei traversari ceva mai lungi ajuta la micsorarea frecarilor, in conditiile in care nicio extensie (de lungime rezonabila…) n-ar fi suficienta pentru a compensa schimbarea de directie a corzii.

Atunci cand stabilesti traseul corzii, trebuie sa tii cont de faptul ca stabilitatea unei protectii pozitionate perfect pentru o tractiune pe verticala se poate schimba in mod dramatic atunci cand aceasta este solicitata lateral sau in sus.

De aceea, o protectie susceptibila sa se deplaseze sau sa fie dislocata in acest fel datorita miscarilor corzii (de exemplu un friend care ar putea "pasi" in fisura, o nuca montata intr-o fisura care se deschide spre exterior sau o tri-cama insuficient intepenita) trebuie sa fie asigurata cu o bucla mai lunga, chiar daca in aparenta in pozitia respectiva ar fi suficienta doar o carabiniera simpla.

Folosirea corzilor simple     Folosirea corzilor duble
Extinderea protectiilor pentru asigurarea unui traseu cat mai rectiliniu al corzilor simple si al semicorzilor

Cel mai frecvent, pentru extinderea protectiilor se folosesc bucle "expres" de 25-30 cm si anouri de 60 cm si de 120 cm, echipate cu una sau cu doua carabiniere, care se aleg in functie de conditiile specifice ale fiecarei asigurari, dar tinand cont de configuratia intregului sistem de protectie in care se integreaza acestea.

  Atunci cand extinzi o protectie care este deja prevazuta cu o carabiniera (de exemplu un friend sau un hex), poti folosi unul dintre cele cateva anouri echipate cu cate o singura carabiniera pe care este bine sa le porti in banduliera pentru asemenea cazuri (sau pentru asigurarea protectiilor naturale: clepsidre, copaci etc.). In acest scop, anoul se prinde in carabiniera protectiei, iar coarda se asigura in carabiniera anoului.

Daca folosesti o bucla expres, aceasta va fi prinsa sub carabiniera cu care este echipata protectia respectiva, pe partea mai apropiata de stanca. Desi unii cataratori prefera sa o recupereze, este bine sa lasi carabiniera protectiei la locul ei, pentru ca secundul va avea nevoie de ea pentru a prinde pe ham piesa respectiva dupa ce o demonteaza.

Uneori, extinderea asigurarii nu este posibila sau nu este indicata (de exemplu in cazul in care cresterea inaltimii de cadere produsa de extensie ar induce pericolul lovirii de un obstacol). In acest caz, o solutie ar fi folosirea unei bucle scurte, iar dupa montarea urmatoarei (sau urmatoarelor) asigurari solide, capul de coarda sa coboare si sa demonteze protectia respectiva sau sa o extinda cu o bucla mai lunga.

Determinarea lungimii buclei de asigurare

Pentru a stabili ce lungime trebuie sa aiba bucla de asigurare pentru o anumita protectie trebuie sa identifici pozitia ultimei asigurari montate si sa determini pozitia in care anticipezi ca vei monta urmatoarea asigurare (adica sa afli de unde vine coarda si incotro se va duce). In continuare, trebuie sa apreciezi distanta la care se afla protectia pe care trebuie sa o extinzi fata de linia dreapta care uneste cele doua asigurari, iar lungimea buclei va fi aleasa in consecinta, astfel incat sa elimini eventuala schimbare de directie a corzii indusa de protectia respectiva.

Atunci cand apreciezi traseul corzii, trebuie sa fii constient ca evoluezi intr-un spatiu tridimensional, iar schimbarile de directie nu apar doar in planul stancii (stanga-dreapta - de exemplu la traversarile laterale) ci pot aparea si in planul perpendicular pe aceasta (fata-spate - de exemplu la trecerea peste un tavan sau peste o prag orizontal). Din aceasta cauza, este necesar sa extinzi cu o bucla mai lunga atat protectiile montate sub surplombe sau tavane, cat si pe cele montate imediat dupa trecerea unui prag, pentru a preveni frecarea corzii pe buza surplombei sau pe marginea pragului respectiv.

Protectii directionale

Pe parcursul catararii pot aparea situatii in care traseul corzilor parcurge zone periculoase (de ex. blocarea corzii intr-o fisura, posibilitatea de dislocare a unor bolovani instabili sau frecarea corzii pe o muchie ascutita care ar putea sa o taie). Atunci cand identifica o asemenea situatie, capul de coarda trebuie sa ia toate masurile necesare pentru eliminarea pericolului.

De cele mai multe ori, aceste probleme pot fi rezolvate prin devierea traseului corzii prin montarea unei protectii directionale, care sa dirijeze coarda in afara zonei periculoase (de exemplu, montarea unor protectii laterale astfel incat coarda sa ocoleasca zona friabila din care s-ar putea disloca bolovani, fisura in care s-ar putea intepeni sau portiunea in care exista muchii ascutite periculoase).

Alte solutii care sunt aplicate frecvent sunt: montarea unei protectii in fisura din buza unui tavan, astfel incat coarda sa alunece pe aceasta in loc sa se blocheze in fisura, montarea de protectii mai dese acolo unde exista pericolul de pendulare a cataratorilor in zone in care coarda ar putea sa se taie prin frecarea de muchiile ascutite etc.



TOP

Recuperarea protectiilor

Ca secund, esti responsabil pentru recuperarea protectiilor si buclelor montate de capul de coarda pe parcursul lungimii, iar misiunea ta este foarte importanta, pentru ca echipamentul respectiv este necesar pentru continuarea traseului si... este costisitor - pentru tine, pentru ca va trebui sa-l despagubesti pe proprietarul materialelor pe care le-ai lasat in traseu (sau pe care le-ai scapat din mana...) sau sa-ti cumperi altele, daca acestea erau ale tale. (Desigur, exista si cazuri in care o nuca a fost intepenita iremediabil din cauza unei caderi, sau in care un friend prea mare a fost fortat intr-o fisura prea mica de un cap de coarda panicat, iar in asemenea situatii membrii echipei pot gasi rezolvari amiabile pentru inlocuirea echipamentului pierdut).

Extractorul de nuci

Extractorul (sau cheia) de nuci este o unealta indispensabila pentru recuperarea protectiilor mobile. In forma lui cea mai simpla, extractorul este o lama din otel (sau din alte metale cu rezistenta mare dar mai usoare: titan, aliaje cu aluminiu etc.) care la un capat are un carlig cu o adancitura in forma de V in partea frontala, iar la celalalt capat este prevazuta cu o gaura pentru carabiniera.

Extractoare de nuci

Pe piata exista multe modele de chei de nuci, mai simple sau mai complicate. In imaginea alaturata, sunt cinci modele diferite: de sus in jos, o cheie simpla, fabricata de C.A.M.P., doua modele de la Wild Country, o cheie Metolius Freenut, care are o carabiniera incorporata pentru prinderea pe ham si o protectie pentru palma si o cheie Trango Shark, care este prevazuta cu o lama rabatabila zimtata pentru taierea de chingi sau cordeline (bucle de rapel, asigurarea protectiilor naturale etc.).

Principalele caracteristici pe care trebuie sa le urmaresti atunci cand cumperi o cheie de nuci sunt forma (o terminatie care sa permita lovirea cu palma, un carlig cat mai eficient, lama curbata si cu lungime suficienta pentru a ajunge si la protectiile montate mai adanc in fisuri) si rezistenta (materialul din care este confectionat trebuie sa reziste oricarui abuz fara sa se indoaie sau sa se rupa).

Pentru a preveni pierderea lui, extractorul poate fi legat cu o bucla de cordelina subtire care se trece peste mana in timpul utilizarii acestuia. De asemenea, prin intermediul acestei bucle, secundul poate sa prinda extractorul cu o carabiniera pe coarda de asigurare din fata sa.


Desi unii cataratori considera ca extractorul de nuci ii este este necesar doar secundului, acesta n-ar trebui sa lipseasca nici de pe hamul capului de coarda, care il poate folosi pentru curatarea fisurilor, pentru tragerea anourilor prin clepsidre sau prin spatele pietrelor incastrate sau pentru scoaterea unei protectii de care nu este satisfacut si pe care vrea sa o repozitioneze sau sa o inlocuiasca.

Strategii pentru recuperarea protectiilor

Atunci cand ajungi in apropierea unei asigurari, gaseste-ti o pozitie cat mai comoda, in care sa-ti poti elibera cel putin o mana si in care sa poti sta mai mult timp fara sa obosesti. De asemenea, din aceasta pozitie trebuie sa poti vedea foarte bine amplasamentul protectiei respective (incearca sa-ti dai seama in ce pozitie a stat capul de coarda cand a montat protectia).

Daca in portiunea respectiva a traseului nu poti sta pe prize in timpul recuperarii protectiei, nu ezita sa te suspenzi cu un anou intr-o alta protectie din apropiere (sau sa-ti montezi intr-o pozitie adecvata una dintre protectiile de pe ham, pe care le-ai scos deja) sau sa-i ceri coechipierului sa tensioneze coarda si sa te sustina - recuperarea materialelor este mai importanta decat "red-point-ul" tau cu asigurare de sus...

Pentru a elimina riscul de a scapa protectiile in timpul demontarii lor, aceastea trebuie sa ramana prinse de coarda cu carabinierele sau cu buclele lor de asigurare pana cand sunt eliberate din fisura, apoi sunt mutate pe bridele de echipament de pe ham sau pe banduliera.

In principiu, o protectie va fi scoasa din fisura pe acelasi traseu pe care a fost introdusa. Prin urmare, inainte de a incepe recuperarea protectiei, este necesar sa-i analizezi cu atentie pozitia si modul in care se realizeaza contactul ei cu peretii fisurii si sa incerci sa-ti dai seama in ce fel a fost montata (de exemplu, este posibil ca o nuca sa fi fost manevrata pe un traseu destul de complicat prin interiorul fisurii pana la portiunea care oferea cele mai bune conditii pentru impanarea ei, o alta nuca ar fi putut fi introdusa pe latura scurta, fiind apoi rotita cu 90 de grade si tractionata spre exterior pentru a se fixa transversal, iar un friend "greu de recuperat" ar fi putut fi introdus lateral si translatat prin fisura pana in locul in care a fost montat)

Uneori se intampla totusi sa intalnesti o protectie care nu se lasa scoasa din fisura. In aceste cazuri, trebuie sa-ti pastrezi calmul si sa ai rabdare, pentru ca pana la urma, multe protectii care par iremediabil blocate pot fi recuperate daca esti suficient de perseverent.

Demontarea protectiilor

Organizarea pe ham a echipamentului recuperat

Odata recuperate, protectiile si buclele de asigurare trebuie sa fie organizate pe bridele de echipament de pe ham (sau pe banduliera), astfel incat tranzitia in regrupare sa fie cat mai rapida.

Daca pe lungimea urmatoare vei fi cap de coarda, pe masura ce recuperezi echipamentul il vei pune pe ham in acelasi fel in care l-ai organiza in regrupare, atunci cand te pregatesti sa te cateri: nucile se scot de pe buclele de asigurare si se pun pe o carabiniera, friendurile se pun in ordine, fiecare pe carabiniera proprie, buclele se grupeaza separat in functie de lungime, iar buclele "de trad" de 60 cm care au fost extinse se tripleaza la loc .

Daca pe lungimea urmatoare vei fi tot secund, vei organiza echipamentul pe ham la fel ca mai sus, adica intr-o ordine care sa faciliteze tranzitia. De asemenea, pentru ca echipamentul sa fie transferat intr-un mod cat mai eficient capului de coarda, buclele recuperate si protectiile echipate cu o carabiniera (hex-uri, friend-uri) pot fi grupate pe marimi. Pentru aceasta, de exemplu, pui o bucla expres de 25 cm pe ham, iar pe urmatoarele patru le prinzi de carabiniera acesteia, obtinand un manunchi de cinci bucle; la fel si pentru friend-uri sau hex-uri: pui unul pe ham, iar pe urmatoarele cateva le prinzi pe carabiniera acestuia. Aceste manunchiuri necesita o singura miscare pentru a fi inmanate capului de coarda, in loc de patru-cinci miscari in cazul pieselor separate (desigur, daca scapi din mana o legatura de friend-uri sau de bucle, pierderea este mult mai mare, asa ca daca stii ca ai degetele prea rare, mai bine ramai la metoda obisnuita, una-cate-una).

Daca pozitia din care recuperezi echipamentul nu iti permite sa-l organizezi, trebuie sa ai grija ca acesta sa nu-ti incomodeze miscarile pana cand ajungi intr-o pozitie mai confortabila in care sa il poti redistribui. In acest caz, in loc sa fie triplate, buclele de 60 cm pot fi trecute peste cap si peste un umar, iar buclele "expres" trebuie sa fie prinse pe ham cu carabiniera in care se afla protectia pe care ai demontat-o, astfel incat aceasta sa nu atarne prea jos.


TOP

Asigurarea cataratorilor

Autoasigurarea cataratorilor in regrupare

  Pentru a mari capacitatea intregului sistem de a amortiza eventualele socuri, cataratorii se vor autoasigura in punctul principal al ancorei si pe una dintre protectiile primare (pentru redundanta) folosind carabiniere cu siguranta cu noduri opt sau cabestan pe corzile de asigurare, care sunt dinamice. In niciun caz nu se vor folosi "daisy chains" sau anouri din chinga, care ar creste solicitarile asupra ancorei datorita lipsei lor de elasticitate.

Asigurarea capului de coarda

Capul de coarda va fi asigurat exclusiv de pe ham, astfel incat in cazul unei caderi, inertia corpului secundului si coarda dinamica de asigurare care il leaga pe acesta de ancora sa contribuie la amortizarea fortelor dinamice generate. De asemenea, este indicat ca secundul sa poarte manusi pentru asigurare, pentru controlul mai ferm al corzilor si pentru evitarea arsurilor pe care le-ar putea produce curgerea corzilor prin dispozitivul de asigurare in timpul opririi unei caderi.

  In toate cazurile in care asigurarea coechipierului se face de pe ham, carabiniera dispozitivului de asigurare va fi prinsa pe brida de asigurare (care este probabil cea mai rezistenta piesa a hamului) si nu prin cele doua puncte pentru legarea in coarda aflate pe centura si pe brida dintre buclele pentru picioare (cum mai vad uneori in zonele de catarare), caz in care carabiniera ar putea fi solicitata triaxial sau peste clapeta.

Punctul principal de asigurare al ancorei trebuie sa fie pozitionat la o inaltime convenabila, aleasa in functie de conditiile de asigurare, iar protectia directionala din componenta ancorei trebuie sa fie amplasata astfel incat secundul sa nu fie smuls din regrupare in cazul caderii capului de coarda, dar totusi acesta sa aiba spatiu pentru o oarecare deplasare pe directia corzii de asigurare.

Daca directia traseului este laterala sau oblica, secundul se va pozitiona intre ancora din regrupare si prima asigurare a lungimii urmatoare, iar daca traseul continua pe verticala regruparii, secundul se va plasa direct sub ancora.

  In traseele de trad este contraindicata folosirea dispozitivelor auto-blocante ca Petzl Gri-Gri sau Trango Cinch, care induc incarcari mari in sistem prin blocarea brusca a corzii.

Pentru limitarea solicitarilor asupra protectiilor care pot aparea in cazul unei caderi, capul de coarda va fi asigurat cu un dispozitiv care sa permita amortizarea dinamica a caderii (Petzl Reverso, Black Diamond ATC sau similare), la care energia caderii este disipata prin frecarile produse la "curgerea" corzii prin dispozitiv, care incepe atunci cand fortele dinamice ating un anumit prag (de obicei 2,5 - 3 kN).

Asigurarea secundului

DMM Pivot

In ultimul timp, imbunatatirea dispozitivelor de asigurare care sunt capabile ca in anumite pozitii sa blocheze automat coarda in cazul unei caderi (Petzl Reverso, Black Diamond ATC Guide etc.) a facut ca acestea sa fie folosite frecvent (in pozitia de auto-blocare) pentru asigurarea secunzilor.

In acest caz, dispozitivul va fi conectat cu o carabiniera cu siguranta direct in punctul principal de asigurare al ancorei de regrupare. (In imaginea din dreapta se vede un dispozitiv Pivot produs de DMM montat in acest fel)

Pentru dispozitivele care impun interventia asiguratorului pentru franarea caderii, asigurarea secundului se va face de pe ham, cu redirectionarea corzii prin punctul principal al regruparii si/sau prin carabiniera unei protectii solide montate deasupra regruparii (care va putea fi apoi folosita ca o prima asigurare in lungimea urmatoare de coarda). In acest caz, trebuie tinut cont ca solicitarile transmise asupra punctului de redirectionare se dubleaza datorita efectului de scripete.

De regula caderea secundului nu genereaza forte dinamice importante, dar acestea pot totusi aparea atunci cand coarda este filata prea larg si in sistem apare o bucla care poate mari distanta de cadere. Din aceasta cauza, este indicat ca in permanenta coarda secundului sa fie usor tensionata (doar putin, cat sa-i simti miscarile, dar fara sa-i jenezi catararea).


TOP

Comunicarea pe parcursul catararii

In traseele de escalada sportiva sau in cele de trad de o singura lungime de coarda comunicarea dintre cataratori reprezinta rareori o problema: de regula capul de coarda poate fi urmarit cu privirea, iar manevrele de coarda pe care acesta le face in timpul catararii pot fi intuite cu usurinta de catre cel care il asigura.

Situatia se schimba insa atunci cand cataratorii nu au contact vizual din cauza reliefului stancii sau a distantei dintre ei sau atunci cand manevrele de coarda devin mai complicate (de exemplu in traseele de mai multe lungimi de coarda). In aceste cazuri, inainte de a incepe ascensiunea, coechipierii trebuie sa stabileasca un sistem de comunicare bazat pe semnale a caror semnificatie sa fie clara si fara echivoc pentru fiecare dintre ei, indiferent de modul in care acestea sunt exprimate.

In principiu, sistemul de comunicare se bazeaza pe trei categorii de mesaje:

Cel mai frecvent, cataratorii folosesc comenzi verbale concise, formulate in asa fel incat sa fie cat mai diferite fonetic pentru a nu putea fi confundate intre ele (de exemplu, "slabeste" sau "slab" pentru "da-mi mai multa coarda", "fileaza" sau chiar "fil" pentru "trage coarda inapoi prin dispozitivul de asigurare" etc.), care acopera toate situatiile care se pot intalni pe parcursul catararii.

  O alta solutie pentru comunicarea verbala pe parcursul catararii (mai ales in traseele lungi, desfasurate pe pereti framantati, cu multe obstacole) poate fi folosirea statiilor radio de emisie-receptie. Desi acestea ofera posibilitati practic nelimitate pentru transmiterea mesajelor intre coechipieri, chiar si in acest caz cataratorii trebuie sa stabileasca un sistem de comunicare de rezerva, pentru cazul in care tehnologia ii lasa balta (se termina bateriile, o statie se defecteaza sau este scapata din mana...). In plus, in timp ce te cateri sau in timp ce-ti asiguri coechipierul poate fi dificil, daca nu chiar imposibil sa-ti eliberezi o mana pentru a folosi statia pentru transmiterea comenzilor de coarda, motiv pentru care, de cele mai multe ori statiile ajung sa fie folosite doar pentru comunicarea de la o regrupare la alta, ceea ce le reduce utilitatea.

In anumite conditii care ar face imposibila comunicarea verbala (vant puternic, obstacole din perete etc.) cataratorii pot recurge la semnale acustice (tipete, fluieraturi etc.) care se aud ceva mai bine sau la semnale tactile, transmise cu ajutorul corzilor de asigurare (de ex. trei smucituri de coarda pentru "am regrupat" sau doua pentru "te asigur, poti sa pleci"), dar acestea sunt mult mai sarace in semnificatii decat comenzile verbale, motiv pentru care se folosesc de regula doar pentru anuntarea anumitor situatii sau actiuni (regrupare, preluarea asigurarii, inceperea catararii etc.).

Din aceasta cauza, de cele mai multe ori, aceste sisteme de comunicare non-verbala sunt folosite mai mult ca rezerva, pentru cazul in care din anumite motive comunicarea verbala nu mai poate fi folosita. Totusi, pentru ca semnalele acustice si tactile functioneaza suficient de bine (in lipsa de altceva...), si pentru ca principiul redundantei se aplica si aici, este absolut necesar ca fiecare echipa sa-si puna la punct o asemenea metoda de comunicare alternativa inainte de inceperea catararii.

  Atat semnalele acustice cat si cele tactile trebuie sa fie folosite cu precautie, pentru ca pot aparea confuzii cu consecinte grave (de exemplu, tractionarea repetatata pentru degajarea unei corzi care are frecare mare poate fi interpretata gresit de catre secund ca "Am regrupat, scoate-ma din asigurare!" iar un strigat multiplicat de ecou poate capata un cu totul alt inteles pentru coechipier).

Pentru ca intelegerea gresita a unui semnal poate avea consecinte grave, fiecare comanda va fi confirmata de catre cel caruia ii este adresata (de exemplu, atunci cand capul de coarda spune "Fileaza coarda!" secundul va raspunde "Filez", "Bine" etc. pentru a arata ca a inteles comanda). Tot pentru claritatea comunicarii, daca mai sunt si alte echipe de coarda in zona respectiva, coechipierul va fi strigat pe nume, pentru a preveni interferentele cu celelalte echipe (de ex. "Laurentiu, am regrupat!")

Desi de regula cataratorii folosesc cam aceleasi comenzi, acestea nu sunt standardizate si pot sa aiba forme sau intelesuri diferite de la o zona de catarare la alta sau de la un grup de cataratori la altul, asa ca inainte de a te angaja in traseu este bine sa te pui de acord cu coechipierul in privinta mesajelor folosite pe parcursul catararii - atat cu partenerul tau obisnuit, dar mai ales cu un coechipier nou.

De exemplu, aud adesea cum capul de coarda de pe un traseu de escalada sportiva striga "liber" atunci cand vrea ca secundul sa-i slabeasca coarda. Intr-un traseu de mai multe lungimi de coarda, comanda "liber" se foloseste de regula atunci cand capul de coarda a regrupat si vrea sa fie scos din asigurare, iar pe parcursul catararii se foloseste comanda "slabeste" sau "slab". Este evident ca daca dintr-o confuzie il scoti pe capul de coarda din asigurare in loc sa-i slabesti putin coarda, se poate produce un accident cu urmari foarte serioase.


  Un exemplu de comunicare verbala pe parcursul unei lungimi de coarda

In regruparea de jos, inainte de inceperea catararii

Secundul (S.): - Te-am luat (am trecut corzile prin dispozitivul de asigurare si sunt pregatit sa te asigur)
Capul de coarda (C.C.): - O.K. (confirma ca a inteles)

C.C. - Pot sa plec? (esti sigur ca totul este in regula?)
S.- Poti pleca (sunt sigur!)

C.C. - Am plecat (incep sa ma catar)
S. - Bine (confirma ca a inteles)

Pe parcursul catararii capului de coarda

C.C. - Slab verde (slabeste coarda verde, vreau sa asigur)
S. - Verde slab (confirmare)

C.C. - Fileaza albastru (fileaza coarda albastra, are bucla prea mare)
S. - Filez albastru (confirmare)

C.C. - Blocheaza ! (tensioneaza corda si tine-ma aici... sau cad!)

C.C. - Coarda? (cata coarda mai am?)
S. - Zece metri!

Capul de coarda a regrupat, iar secundul se afla inca in regruparea anterioara

C.C. - Am regrupat! sau Liber! (m-am autoasigurat in ancora de regrupare, scoate-ma din asigurare)
S. - Liber (te-am scos din asigurare, poti sa tragi coarda ramasa)
    - Sunt eu (s-a intins coarda, poti sa ma iei in asigurare)

C.C. - Te-am luat, poti sa pleci (esti asigurat, poti incepe sa te cateri)
S. - Am plecat (incep sa ma catar)
C.C. - O.K. (confirma ca a inteles)

Pe parcursul catararii secundului

S. - Slabeste albastru (slabeste coarda albastra)
C.C.
- Albastru slab (confirma ca a inteles)

S.
- Blocheaza verde (tensioneaza coarda verde, de ex. vreau sa ma tii aici, sa scot o protectie intepenita)
C.C. - Verde blocat (confirma ca a inteles)


TOP

Organizarea regruparilor

Multe echipe de coarda pierd timp in trasee datorita lipsei de organizare din regrupari. Intr-un traseu lung, intarzierile cumulate ar putea ajunge chiar si la cateva ore (de exemplu, 12 lungimi de coarda x 10 min. intarziere = 2 ore !), iar consecintele prelungirii excesive a duratei catararii pot fi destul de grave: o retragere "epica" pe intuneric in rapel sau pe teren necunoscut, sau chiar blocarea in perete peste noapte.

O echipa de coarda eficienta va actiona astfel incat sa micsoreze cat mai mult intervalele de timp in care niciunul dintre cataratori nu se catara. Pentru aceasta, sarcinile care revin fiecarui coechipier trebuie sa fie indeplinite in mod voluntar si operativ, dupa un protocol bine pus la punct, astfel incat catararea sa poata fi reluata cat mai repede.

Sarcinile capului de coarda

Dupa ce a ales locul pentru regrupare, capul de coarda monteaza o protectie solida in care se autoasigura cu un nod cabestan pe coarda (ramanand insa asigurat in continuare si de catre secund), apoi, incepand de la aceasta protectie, el va construi ancora de regrupare.

Atunci cand este satisfacut de ancora montata, capul se auto-asigura cu ajutorul corzilor (cu noduri opt sau cabestan) in punctul principal al ancorei si intr-una dintre protectii (pentru redundanta), dupa care anunta ca a regrupat, ceea ce inseamna ca secundul il poate scoate din asigurare si se poate pregati pentru catarare.

  Daca acelasi catarator va fi cap de coarda pe tot traseul, este indicat ca acesta sa egalizeze regruparile folosind bucle de cordelina si/sau anouri, astfel incat fiecare ancora sa aiba un punct principal de asigurare care sa poata fi folosit si de secund.

Daca echipa va parcurge traseul cu "cap schimbat", cea mai eficienta metoda - ca timp si ca necesar de materiale - este egalizarea ancorei de regrupare cu ajutorul corzilor de asigurare, daca lungimea acestora este suficienta. O asemenea ancora ii ofera conditii optime de autoasigurare doar celui care a construit-o, dar aceasta functionalitate limitata este suficienta, in conditiile in care celalalt catarator nu are nevoie sa stea prea mult in regrupare.

Dupa ce a regrupat, principala sarcina a capului de coarda este sa actioneze astfel incat secundul sa poata incepe cat mai repede sa se catere. Pentru aceasta, el recupereaza imediat restul de coarda pana cand aceasta se intinde, apoi preia asigurarea secundului, de preferat cu un dispozitiv cu autoblocare (Reverso, ATC - Guide etc.) montat in punctul principal al ancorei.

Daca se foloseste un dispozitiv obisnuit, acesta va fi conectat pe brida de asigurare de la ham, iar coarda va fi redirectionata prin punctul principal al ancorei sau prin carabiniera unei protectii foarte solide, montate deasupra regruparii.

Aranjarea corzii in regrupareAranjarea corzii in regrupare

Abia dupa aceea, in intervalul in care secundul se pregateste sa inceapa catararea, capul de coarda poate face si alte lucruri (cum ar fi sa-si scoata papucii de catarare, sa imbrace haine mai groase sau sa bea apa).

Dupa ce secundul incepe sa se catere, capul de coarda va avea grija ca pe masura ce fileaza sa aranjeze corzile care se aduna in regrupare, astfel incat acestea sa nu se incurce si sa nu atarne pe perete unde s-ar putea agata.

Daca in regrupare este suficient spatiu, corzile pot fi stivuite intr-o zona plana de unde sa nu poata aluneca. Daca nu, corzile pot fi aranjate in bucle succesive de o parte si de alta a unui anou prins de ancora (imaginea din stanga) sau peste coarda de autoasigurare a celui care fileaza (imaginea din dreapta).

Daca pe urmatoarea lungime secundul va fi cap de coarda, buclele corzii trebuie sa fie din ce in ce mai mici. In caz contrar, lungimea buclelor trebuie sa fie marita progresiv, astfel incat acestea sa nu se agate intre ele atunci cand coarda va fi filata in timpul catararii.

Sarcinile secundului

In timp ce capul de coarda recupereaza surplusul de coarda, secundul se pregateste pentru catarare (isi pune rucsacul, isi incalta papucii etc.). Pentru ca in aceasta etapa nu mai exista riscul de cadere a capului de coarda, care este autoasigurat in regruparea superioara, secundul poate sa inceapa demontarea ancorei de regrupare, lasand o singura protectie solida, in care va ramane asigurat pana cand primeste confirmarea ca poate sa inceapa catararea.

Dupa ce s-au intins corzile, iar capul de coarda l-a anuntat ca a preluat asigurarea, secundul demonteaza complet ancora de regrupare si il informeaza pe capul de coarda ca incepe sa se catere (dar nu inainte de a se asigura ca nu a uitat nimic in regrupare!).

Tranzitia in regrupare

Din momentul in care toti membrii echipei au ajuns in regrupare, acestia trebuie sa actioneze astfel incat capul de coarda de pe urmatoarea lungime sa se puna cat mai repede in miscare.

Pentru aceasta, fiecare catarator trebuie sa execute in mod voluntar operatiunile necesare, astfel incat nimeni sa nu stea degeaba in regrupare (de exemplu, in timp ce capul de coarda isi aranjeaza echipamentul pe ham, secundul fileaza corzile si imediat ce termina, preia asigurarea capului).

De asemenea, trebuie evitate toate activitatile care consuma timpul in mod inutil: discutiile despre pasajele pe care tocmai te-ai catarat pot sa mai astepte pana la terminarea traseului, peisajul poate fi admirat si cand stai singur in regrupare, asigurandu-ti coechipierul care se catara (si tot atunci poti sa fumezi, sa bei apa, sa-ti scoti papucii de catarare sau sa te imbraci).

In cazul in care cataratorii vor prelua alternativ conducerea pe parcursul traseului (cap schimbat), la sosirea in regrupare secundul se auto-asigura in ancora (in acest caz, este suficienta o asigurare provizorie cu un nod cabestan pe coarda), iar daca are un rucsac, acesta va fi asigurat intr-o protectie din componenta ancorei, intr-o pozitie in care sa nu incurce activitatea din regrupare.

In continuare, respectivul primeste de la coechipier echipamentul pe care acesta nu l-a folosit pe lungimea de coarda anterioara (protectiile si buclele vor fi inmanate una cate una, pentru a micsora riscul scaparii lor), apoi noul secund muta dispozitivul de asigurare din punctul principal al ancorei pe bucla de asigurare de pe ham si anunta ca este pregatit sa asigure.

Inainte de a incepe catararea, este indicat ca noul cap de coarda sa verifice daca protectia directionala din componenta ancorei este pozitionata in mod adecvat pentru directia in care intentioneaza sa inainteze si pentru pozitia in care anticipeaza ca va monta prima asigurare, apoi anunta ca incepe catararea si poate pleca din regrupare.

  Daca secundul (care va prelua conducerea pe lungimea de coarda urmatoare) este filat cu un dispozitiv cu autoblocare (Petzl Reverso, DMM Pivot, Black Diamond ATC Guide etc.) direct din ancora de regrupare, acesta poate sa ramana in asigurare pana la plecarea din regrupare, fara sa mai fie nevoie sa-si faca o alta autoasigurare.

Tot ce are de facut este sa-i dea coechipierului dispozitivul lui de asigurarare, pe care acesta il monteaza pe coarda si il foloseste in continuare pentru a-l fila de pe ham, iar la plecarea din regrupare noul cap de coarda ia cu el dispozitivul cu care a fost asigurat in ancora. Practic, cei doi fac schimb de dispozitive de asigurare in fiecare regrupare, iar aceasta manevra poate scurta in mod semnificativ tranzitia.

Este de remarcat aici ca in acest caz echipa are nevoie de un singur dispozitiv de asigurare cu autoblocare, cel pe care il va lua cu el capul de coarda. Celalalt dispozitiv, care ramane la secund, poate fi orice model adecvat pentru asigurarea capului de coarda (de ex. un dispozitiv de tip "cosulet").


Daca pe lungimea urmatoare capul de coarda va fi acelasi, operatiunile devin ceva mai complicate:




Copyright